Cum a reuşit un cutremur să şteargă de pe faţa Pământului un imperiu şi să schimbe cursul istoriei omenirii

Primul imperiu global a apărut în 1400, atunci când ţările izolate şi mici  au căutat noi rute pentru comerţul cu europenii şi restul lumii. Primul succes major a fost în 1488, când exploratorul portughez Bartolomeu Diaz a înconjurat  zona exterioară din sudul Africii. Zece ani mai târziu, Vasco de Gama a ajuns în India.

Ce sa întâmplat în Lisabona?

• Oasele antice dezvăluie ritualuri terifiante după primele războaie ale Europei
• Arheologii ar fi descoperit cele mai vechi haine ale omenirii

Pe 1 noiembrie 1755, la o distanţă de 321 de kilometri de coasta iberică, o parte din placa tectonică s-a rupt degajând energia echivalentă cu 32.000 de bombe atomice de la Hiroshima. Cutremurul a fost atât de puternic încât s-a resimţit din Azore până în Suedia. Însă Lisabona a fost cea mai afectată. ,,A început ca un tremurat uşor, urmat de un vuiet puternic,” a declarat istoricul Mark Molesky.

,,În următoarele minute au urmat încă două cutremure care au doborât unul dintre cele mai prospere oraşe din Europa,” a adăugat el. Unii experţi consideră că a avut o magnitudine de 9,2 grade pe scala Richter.

În urma cutremurului, zece mii de oameni au murit printre dărămăturile clădirilor, bisericilor şi magazinelor. Evenimentul a fost urmat de un alt fenomen dezastruos, tsunami.

În Oceanul Atlantic, fenomenul tsunami este foarte rar, aşadar locuitorii din Lisabona nu erau pregătiţi pentru un astfel de fenomen. Majoritatea supravieţuitorilor cutremurului au fost omorâţi de valul puternic.

În 1755 nu exista electricitate, însă existau foarte multe lumânări. Toate fuseseră aprinse pentru sărbătoarea sfinţilor din Lisabona. De asemenea, cuptoarele erau încinse pentru a pregăti festinul. Când a lovit prima dată cutremurul, lumânările şi sobele au fost doborâte la pământ provocând nenumărate incendii  de mici dimensiuni de-a lungul oraşului. Acesta s-a transformat într-o furtună de foc care ar fi putut să asfixieze oamenii de pe o rază de 30 de metri înainte de a-i incinera.

Din haos la tiranie

După catastrofă, monarhia a fost paralizată, iar oficialităţile guvernamentale au demisionat sau erau moarte. Puterea a fost rapid preluată de ministrul Afacerilor Externe al Portugaliei, Marques de Pombal. Primind binecuvântarea regelui, acesta şi-a preluat rolul de dictator. Molesky afirma: ,,Unii spun că noul dictator a fost al patrulea seism, atât de violentă a fost avansarea sa din săptămânile de după dezastru”.

Deciziile sale de după cutremur au fost decisive, uneori benefice. Cadavrele trebuiau îngropate pentru a evita răspândirea bolilor, graniţele coastei au fost securizate pentru a evita invaziile piraţilor. Precum se întâmplă în general când apare un nou dictator se stabilesc şi inamicii. Acestă stare de catastrofă a durat 20 de ani, până în 1777, când Regina Maria I şi-a asumat tronul şi l-a exilat pe Pombal.

Efectele catastrofelor s-au resimţit într-un alt mod în restul Europei. Cercetătorii au încercat să descopere cauza cutremurului, punând bazele seismologiei şi ale geologiei. 

Cutremurul i-a insipirat şi pe artişti, unul dintre ei a fost Voltaire, care în acel moment se afla în exil în Elveţia. 

Sursa: MentalFloss

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole;