Universul jocurilor video

BFG 9000 – arma suprema 

Nu poate fi produsa vreo recenzie a jocurilor din toate timpurile fara a vorbi despre Doom, lansat in 1993 – titlu care a creat generatii intregi de fani ai genului FPS (First Person Shooter). Primul s-a numit Wolfenstein 3D. Aici, personajul condus de tine trebuia sa curete de hitleristi un intreg castel. Desi a avut un mare succes, cand a aparut Doom, Wolfenstein a fost aproape uitat. Doom era mult mai complex, pentru ca venea cu ideea de iluminare variabila, de incaperi cu inaltime variabila, de platforme, lifturi si scari si avea un arsenal mult mai bogat de arme, intre care BFG 9000 era cea mai puternica. Daca puneai mana pe exemplarul cu pricina, puteai lasa in urma un adevarat prapad. Cum faceai rost de asa ceva fara sa te stresezi? Deschideai consola jocului si tastai rapid IDDQD. Unul dintre multele cheat-uri iti dadea accesul fara a clipi la toate armele din joc. Doom a creat o isterie printre gameri mai ales cand a aparut varianta Deathmatch. Pentru prima oara te puteai bate in retea locala (LAN) cu inca trei prieteni. Doom a fost un deschizator de drumuri pentru jocuri precum Quake si Counter Strike.

Turn Based Strategy - inceputuri 

Primul joc al genului a fost Laser Squad, creat pentru ZX Spectrum, cu care, din pacate, nu m-am delectat. Eu aveam sa descopar placerea jocurilor de strategie pe ture cu UFO: Enemy Unknown, lansat in 1994. Inegalabil in complexitate la acea vreme, UFO era o combinatie de strategie manageriala in timp real cu misiuni de lupta pe ture. Fiecare personaj al echipei tale avea un numar de puncte de actiune in virtutea carora se putea misca, trage cu arma, arunca o grenada etc. Dupa ce punctele ti se terminau, trebuia sa apesi butonul End Turn (sfarsitul turei), moment in care inamicii primeau permisiunea de a-si face propriile mutari. Dupa cum probabil stii, povestea era axata pe lupta oamenilor cu extraterestrii atacatori, in mare parte omuleti gri care incercau sa cucereasca Pamantul. Trebuia sa studiezi extraterestrii si tehnologiile lor pentru a evolua si a salva omenirea. Nici eu nu mai stiu cate ore am petrecut jucandu-l pe Enemy Unknown si pe urmasul sau, Terror From The Deep (cam la fel, dar actiunea se intampla in apa). 

Putere si magie 

Nu se poate insa vorbi despre Turn Based Strategy daca nu este amintit cel mai important titlu al genului: Heroes of Might and Magic. |n 1996 aparea Heroes II, care avea sa creeze o baza solida si constanta de fani pentru celelalte titluri ale seriei. Computerul meu de acasa a fost programat special, in urma cu mai bine de trei ani, pentru a putea juca cel mai nou titlu al seriei, Heroes V. Pasiunea fanilor a atins cote atat de mari in vremea lui Heroes II, incat dezvoltatorii jocului au avut parte de cateva amenintari cu moartea atunci cand au anuntat schimbari in mecanica acestuia pentru versiunile urmatoare. Heroes era o lume a magiei, dar si a puterii cu foarte multe variabile. In Heroes II existau sase rase, fiecare cu cate sase tipuri de creaturi, plus o multime de resurse si artefacte, arme si vraji care de care mai distrugatoare. Jocul era compus din doua parti: 1. de management al trupelor si resurselor in castele si de explorare a unei harti pline de surprize si 2. cea a bataliei propriu-zise. Cand doi eroi se intalneau, se declansa lupta. si aici strategia era extrem de importanta pentru obtinerea victoriei. Avand o grafica viu colorata, o muzica placuta, dar si extrem de multe variabile de luat in calcul, Heroes II a fost si ramane piatra de capatai a jocurilor de strategie.

Final partea I 

Departe de incerca sa rescriu istoria jocului, am avut doar intentia de a scoate in evidenta cele mai importante jocuri ale tuturor timpurilor, de a aminti cele mai placute intalniri cu jocurile video. Chiar si asa, acest material va continua cu inca un episod in care ne vom intalni cu jocurile moderne, jocurile care s-au impus in ultimii zece ani de gaming.

Facts 

May the Force Be with You
Cine avea joystick si l-a rupt in mod sigur, iar cine lucra cu mausul a dat „pad“-ul deoparte, pentru ca asta insemna sa joci TIE Fighter, primul simulator spatial de succes, lansat in 1994. Jocul, creat de Lucas Arts, a venit la doi ani dupa X-Wing, dar a insemnat un salt urias fata de acesta din toate punctele de vedere. |n TIE Fighter te aflai de partea intunecata a fortei, de multe ori la comanda unei nave mici, fara aparare, dar cu o viteza mult superioara celei a navelor greoaie aflate in posesia rebelilor. Jocul era extrem de greu de terminat, dar avea o poveste remarcabila si efecte speciale exceptionale, care chiar te faceau sa te crezi in cockpit, in mijlocul bataliilor spatiale, iar ideea de tridimensionalitate era in sfarsit exploatata la adevarata ei valoare. Spun ca jocul era greu de terminat pentru ca avea trei etape de realizare: misiuni principale, misiuni secundare si misiuni secrete. Miza era, desigur, sa te intorci la nava-mama cu toate misiunile indeplinite.

Nasterea RPG
Cine nu a jucat Diablo nu poate spune ca stie originile genului RPG (Role Playing Game). Tot ce trebuia sa faci era sa dai clic pentru orice: pentru deplasare, pentru atac, pentru a colecta artefacte, pentru a deschide cufere. Jocul parea aproape interminabil, pentru ca existau enorm de multe misiuni, iar hartile erau deseori uriase, furandu-ti cateva ore din viata pentru a le deslusi. Pentru 1996 (anul lansarii), Diablo venea cu o grafica destul de atragatoare si cu sunet pe masura, dar ceea ce te tinea cu adevarat in fata monitorului era dorinta de a-ti dezvolta eroul cat mai mult si de a detine cele mai puternice arme si vraji. Diablo a ramas si acum piatra de hotar a jocurilor RPS, desi creatorii au incercat – unii cu succes – sa integreze si o poveste mai consistenta in dezvoltarea jocurilor, de pilda Baldur's Gate sau, de ce nu, mult mai modernul The Whitcher (2007).