Famigliile new-yorkeze – Caracatita crimei organizate americane

Timp de o jumatate de
secol, Mafia americana a intrecut in istetime, in manipulare si in
arsenale armate atat FBI-ul cat si restul agentiilor politienesti
din SUA, producand daune fara precedent fabricii sociale americane
si investitiilor afaceresti, in timp ce se dezvolta in ceea ce avea
sa fie cel mai formidabil imperiu criminal al continentului.
Avangarda acestui tavalug nelegiuit al crimei organizate a fost
constituita din cele mai mari, mai bogate si mai puternice
„caracatite” mafiote, Cele Cinci Familii din New York: Lucchese,
Genovese, Gambino, Bonano si Colombo. Este vorba despre povestea
ridicarii si a prabusirii primilor doni americani, de la Charles
Lucky Luciano la Paul Castellano, la John Gotti si mai departe de
ei.

De-a lungul celei mai mari parti a secolului al XX-lea si pana
in noul mileniu, Mafia, cunoscuta si sub denumirea de Cosa Nostra,
a generat un efect toxic asupra vietii tuturor cetatenilor
americani, mai ales newyorkezi, extorcandu-i de bani si
alterandu-le calitatea existentei. De la cartierele lor generale
din metropola americana, cele cinci familii au pus bazele comune
ale unui domeniu vast, stabilindu-si avanposturi pe intreaga Coasta
de Est, in Florida, in California si in multe alte zone importante
din Statele Unite. Iar unul dintre cele mai dulci mecanisme
financiare ale lor a fost pionieratul achizionarii in secret a
marilor cazinouri din Las Vegas, transformand un desert arid intr-o
Mecca de talie internationala a jocurilor de noroc.

• REDESCOPERA SECRETELE MAFIEI!
• Traditiile mafiote italiene – legile nescrise ale crimei

Taxe
fantoma

Fara discutie, bandele cunoscute ca familiile criminale
Bonnano, Colombo, Gambino, Genovese si Lucchese au evoluat in
lideri giganti ai lumii „subterane”. Timp de zeci de ani,
numai aceste cinci familii au posedat autoritatea necesara pentru a
domina multe alte organizatii mafiote din SUA, reducadu-le pe
cateva la dimensiunea de sateliti. New York-ul, propria
mina de aur a Cosa Nostra, i-a suportat prin taxe mafiote
indirecte furnizate prin intermediul cumparaturilor de haine si
alimente de baza. Incasau, de asemenea, sume uriase, atunci cand
soferii faceau plinul rezervoarelor autoturismelor. Controlau
comertul maritim in cel mai mare port al tarii. Vanau chiar si
gunoiul cetatenilor americani, avand o cota parte din ridicarea
deseurilor domestice sau ale institutiilor. Au inceput sa incaseze
bani si din industria de miliarde de dolari a constructiilor,
extragand beneficii din marile proiecte guvernamentale si private,
de la tribunale pana la proiecte suburbane, complexe de
apartamente, spitale, muzee si zgarie-nori. Au profitat
indirect chiar si de pe urma inamicilor lor legiuitori prin
adunarea de fonduri de la constructorii noilor birouri ale FBI-ului
si ale politiei precum si ai puscariilor.

Sindicatul Crimei

Costurile omenesti ale jafurilor si praduirilor mafiote este
incalculabil. Capeteniile celor cinci familii au fost
direct raspunzatoare de introducerea si imprastierea heroinei in
orasele din Est si Vestul Mijlociu la sfarsitul anilor ’50 si
inceputul anilor ’60. Alte grupari criminale, mai slab
organizate, martore ale profiturilor enorme produse de traficul de
droguri, le-au calcat pe urme. Dar lacomia de bani din droguri pe
care o avea Cosa Nostra a accelerat ratele crimelor, coruptia
autoritatilor si eroziunea interna a cartierelor New York-ului si
ale Statelor Unite ale Americii.

Droguri si
„lovituri”

Au circulat povesti despre introducerea si promovarea de catre
mafioti a heroinei in Harlem. In absenta interventiei politienesti,
cartierele muncitoresti au fost destabilizate si s-au tranformat in
piete de droguri. A mai fost apoi intamplarea lui George Whitmore,
un adolescent de culoare caruia i s-a inscenat o tripla omucidere
si care a fost intemnitat pe nedrept timp de mai multi ani, cu
ajutorul unui judecator aflat in „buzunarul” sefilor mafioti.
Apoi, chiar si mafiotii perfect sanatosi au primit permise
de „soferi cu dizabilitati” care le-au permis sa parcheze aproape
oriunde in orasul congestionat. „Prietenii” lor din
politie au autorizat permisele valabile. A urmat intimidarea
comerciantilor din Piata de Pesti Fulton care au fost fortati sa le
achite taxe de protectie mafiotilor pentru a evita hartuirile
zilnice ale lor si ale operatiunilor lor comerciale. Atunci cand
pictorii, tamplarii si soferii de tiruri au vorbit la intrunirile
sindicale despre mafiotii care le-au preluat localurile si le-au
devalizat bunastarea si fondurile de pensionare, au fost asaltati
cu brutalitate.

La Famiglia

Inainte de anii ’70, Mafia a operat ca un stat surogat in zona
metropolitana a New York-ului, dominand afaceri vitale si
impunandu-si suprataxele invizibile asupra tuturor. De fapt,
galopul economic al Mafiei din a doua jumatate a secolului a fost
uluitor. O analiza guvernamentala a estimat ca, in anii
’60, profitul ilicit al celor douazeci de familii principale
mafiote a depasit sapte miliarde de dolari anual, aproximativ
castigurile combinate ale celor mai mari corporatii industriale ale
tarii. Partea leului din toate aceste venituri era culeasa
de cel mai puternic segment al conglomeratului Cosa Nostra – cele
cinci familii din New York.

„Laissez –
faire”

Pentru o buna perioada a secolului XX, municipalitatea si
autoritatile newyorkeze au parut indiferente la aceste tesaturi
criminale. Interogati in anii ’70 despre conducatorii Mafiei,
oficialii au declarat in particular ca incercarile anterioare de
a-i da in vileag au fost complet inutile si nu a existat niciun
scandal public. Si ele, autoritatile, au simtit ca publicul
tolera la scara larga Mafia ca neamenintatoare la adresa populatiei
generale, privind-o mai mult ca pe un grup organizat, angajat mai
ales in crime non-violente precum coordonarea unor barloguri
populare de jocuri de noroc. Apologetii au cazut de acord
ca o reglementare stricta si in forta a vanzarilor din industra
mancarii, a constructiilor si a salubritatii ar putea produce mari
dureri de cap. De aceea, primaria New York-ului si multe agentii
guvernamentale au adoptat in mod tacit o politica de acomodare de
tipul „laissez-faire” fata de Mafie. Aproape toti cei de la putere
erau multumiti atat timp cat rezervele de mancare ajungeau in
restaurante si in magazine, proiectele de constructii erau
terminate iar gunoiul era ridicat conform programului. A fost
stabilit un decret consensual potrivit caruia, atat timp cat nu
existau plangeri insistente, nu exista niciun motiv sa apara
probleme privitoare la implicarea mafiotilor in productia de bunuri
necesare nevoilor fundamentale.

Good Fellows

Pentru foarte mult timp, majoritatea editorilor media au gandit la
fel ca oficialitatile. Au preferat sa raporteze omucideri
senzationale sau razboaie mafiote in locul longevivelor si extrem
de costisitoarelor implicari ale Cosa Nostra in economie si in
manipularea agentiilor municipale. O buna parte din presa a
preferat sa le dea chiar un „lustru” mafiotilor, de segment integru
si colorat al texturii haotice newyorkeze. In ciuda
activitatilor frivole si a participarii lor intr-o multitudine de
crime, capi mafioti ai celor cinci familii, precum John Gotti, Joey
Gallo si Joe Colombo au fost acreditati cu statut de celebritati si
adesea portretizati nu ca asasini nemilosi, ci ca eroi.

Frank Costello – un mafiot
impecabil

Datele coerente, exacte si documentate despre activitatile
clandestine ale Mafiei sunt in general greu de obtinut si de
verificat. Cele cinci familii nu au emis niciodata rapoarte
financiare anuale, iar capii lor nu au consimtit niciodata cu
bucurie ideea de a avea o imagine publica. Totusi, brese au mai
existat, o introspectie asupra „stiintei” si traditiilor mafiei
putand fi posibila in anii ’80. Un mafiot pe nume
Pellegrino Masselli, figura centrala intr-un caz de crima
misterioasa savarsita la metroul din New York, s-a oferit sa dea
presei un interviu, in celula sa, referitor la acel incident.
Pentru ca relatia cu jurnalistul care l-a intervievat s-a
intensificat, infractorul i-a facut acestuia dezvaluiri intime din
sanul Mafiei. Timp de mai bine de cinci ani, sub protectia
anonimatului, Masselli a oferit indicii despre dezvoltarea Mafiei
si a aruncat lumina asupra obiceiurilor Cosa Nostra. A vorbit in
special despre patologia camarazilor sai mafioti si felul in care
acestia isi judecau reciproc actiunile. Comiterea unei crime poate
fi un act infiorator pentru o persoana normala, dar Masselli a
explicat ca un „mafioso” convins nu este perturbat vreodata de
violenta. Mai mult decat atat, este aplaudat de sefii si de colegii
sai, atat timp cat „opera de arta este executata profesionist si
competent, chiar daca lovitura a implicat uciderea unui bun
prieten”.

Constantino „Paul” Castellano la scurt timp inainte de
asasinarea sa

Cele Cinci Familii au fost si sunt in continuare cele mai
mari grupari criminale mafiote de origine italo-americana care
domina lumea crimei organizate a New York-ului inca din anii
’30. Sub sugestia lui Salvatore Maranzano si a lui Charles
Lucky Luciano, cele cinci familii sunt responsabile de stabilirea
Comisiei, un consiliu care a demarcat teritoriul intre fostele
factiuni rivale si care guverneaza activitatile Mafiei din Statele
Unite. Cele Cinci Familii din New York raman centrul de putere al
Mafiei Siciliene in SUA.

Familia
Bonanno

Familia criminala Bonano a razbatut din istoricul razboi mafiot
cunoscut sub denumirea de „Razboiul Castellamarese”, devenind una
dintre cele cinci familii, asa cum isi imaginase mafiotul Lucky
Luciano. Mare parte din aceasta familie ii apartinuse in trecut
capului Salvatore Maranzano, care a fost doborat de Luciano din
cauza setei sale neostoite pentru putere. Primul sef al
familiei Bonano a fost Joseph „Joe Bananas” Bonanno, in varsta de
26 de ani, de origine siciliana si unul dintre cei mai tineri capi
mafioti ai tuturor timpurilor. Familia a avut relatii
stranse cu familia Profaci prin intermediul lui Joseph Profaci,
familie care mai tarziu a devenit Colombo.

Joseph „Joe Bananas” Bonanno alaturi de acolitii
sai

Razboiul Bonano sau „Banana Split” a inceput atunci cand Comisia
l-a retrogradat pe Bonano la statutul de „sub-sef”, aprinzand un
conflict familiar fervent intre sustinatorii lui Bonano si aceia
care ii luau partea noului cap desemnat, Paul Sciacca. Lupta a
continuat pana in 1968, atunci cand Bonanno a suferit un infarct si
s-a retras de bunavoie. Problemele cu legea au caracterizat masiv
aceasta familie, ziarele raportand ca 75 din cei 150 membri au
diferite capete de acuzare. Desi gruparea s-a tarat inapoi in top
sub conducerea fostului boss Joseph Massino, problemele legale si
informatorii din familie au amenintat adesea stabilitatea
organizatiei precum si reputatia sa in comunitatea mafiota.

Familia
Colombo

In urma Razboiului Casellamarese din perioada 1929 –
1931, aceasta familie s-a lansat sub denumirea Profaci. A
fost condusa de Joseph Profaci, a carui pozitie nu a avut parte de
mari amenintari inainte de ani ’50. Dupa moartea acestuia, Joseph
Magliocco a preluat fraiele familiei pentru o scurta perioada,
inainte ca ea sa ii fie inmanata lui Joe Colombo si ca familia sa
ii poarte numele pana in zilele noastre. Primul lider, Joseph
Profaci, condus familia cu o „mana de fier” si era dispretuit de
multi membri ai acesteia. Colombo a avut relatii stranse cu familia
Bonanno, prin intermediul lui Joe Bonanno. Dupa moartea lui
Profaci, seful Joseph Magliocco a ticluit impreuna cu Bonanno un
plan de eliminare a sefilor celorlalte trei familii, o intentie
care a dat gres atunci cand Comisia a aflat despre ea, avand ca
urmare demiterea din functie a lui Magliocco.

Joseph Profaci

Declinul lui Colombo a inceput atunci cand o incercare de asasinat
l-a introdus intr-o coma de sape ani, interval in care familia a
depus eforturi importante de inlocuire a sa, promovandu-l pentru o
scurta perioada pe Thomas DiBella, inaintea lui Carmine Persico,
cel care a preluat controlul apoi. Acesta a primit o condamnare la
inchisoare pe viata la scurt timp dupa numire. Familia
Colombo este astazi, in mare parte, o umbra a ce a fost, continuand
sa fie condusa de Carmine Persico, in varsta de 73 de ani acum, din
inchisoare, cu ajutorul acelor membri ai familiei care au mai ramas
in viata. Unii cred ca aceasta familie se recladeste
treptat si in liniste pentru a redobandi puterea pe care a avut-o
candva

Carmine Persico – Liderul familiei
Colombo

.

Familia
Gambino

Familia criminala Gambino isi are originea intr-o banda
napoletana nelegiuita din 1916, dar sub forma in care este ea
cunoscuta astazi a crescut din Razboiul Castellamarese din 1929.
Vincenzo „Vincent” Mangano a devenit primul sef al familiei, dar
Carlo Gambino va fi cel care ii va imprima definitiv familiei
numele sau si o va duce pe culmile puterii. Vincenzo „Vincent”
Mangano este considerat parte a „vechii scoli” mafiote. Fratele
sau, Phil, a fost ucis la scurt timp dupa venirea sa la putere,
Vincent insusi disparand fara sa mai fie gasit vreodata, nu mult
dupa aceea. Un membru al familiei, Albert Anastasia, este
considerat regizor al ambelor actiuni, desi nicio dovada nu a fost
vreodata descoperita. In timpul „mandatului” sau, Carlo
Gambino a fost cel mai puternic dintre capii celor Cinci
Familii. Se crede chiar ca Gambino ar fi avut o influenta
importanta din spatele scenei asupra controlarii familiei
Lucchese.

Paul Castellano –
locotenentul lui Carlo Gambino

Atunci cand locotenentul lui Gambino, Paul Castellano a preluat
fraiele familiei ca urmare a decesului lui Carlo, FBI-ul a inceput
sa o „stranga cu usa”, considerand ca se poate infiltra cel mai
usor in aceasta familie. In 1983, 13 membri ai familiei au fost
acuzati de trafic de droguri. Familia a fost preluata mai tarziu de
John Gotti, unul dintre cei mai prolifici lidei mafioti ai tuturor
timpurilor, pana ce acesta a primit pedeapsa cu inchisoarea pe
viata. De la moartea lui John Gotti in 2002 in detentie,
puterea familiei Gambino a schimbat mainile de multe ori. Pentru
scurt timp, familia a fost condusa de John Gotti Jr., fiul fostului
lider. In timp ce organizatia se pastreaza puternica,
avand intre 200 si 250 membri, a decazut de la gloria pe care a
avut in zilele in care Carlo Gambino se afla la carma sa, fapt
datorat in principal uciderii lui Paul Castellano si intemnitarii
lui John Gotti.

John Gotti – un mafiot cu priza la
public

Familia
Genovese

Originile familiei criminale Genovese se gasesc undeva
la inceputul anilor 1900, atunci cand cateva gasti de cartier s-au
unit in cadrul familiei Morello. Pana la inceputul anilor ’20,
Giuseppe „Joe the Boss” Masseria a preluat controlul familiei,
atragand nume ulterior celebre ale Mafiei precum Carlo Gambino,
Lucky Luciano, Frank Costello si Vito Genovese. Masseria
si-a pierdut viata in timpul Razboiului Casellamarese si se crede
ca ar fi fost ucis de gasca lui Luciano, care isi dorea puterea.
Luciano a preluat conducerea familiei, alaturi de Vito Genovese ca
locotenent al sau si Frank Costello in calitate de consigliere.
Totusi, in urma unei sentinte care l-a condamnat la inchisoare pe
Luciano si a unei dezertari a lui Genovese, familia a cazut in
mainile lui Frank Costello, revenindu-i ulterior lui Vito Genovese,
care a redenumit-o dupa sine.

Familia Genovese in atentia presei

Familia Genovese a avut o aliana de scurta durata cu Gambino in
anii ’70, acest aranjament dizolvandu-se pe masura ce familia
Genovese a inceput sa-l antipatizeze pe John Gotti, liderul
familiei Gambino pentru multiplele aparitii publice. Ruptura a fost
definitiva atunci cand seful Vincent Gigante din familia Genovese a
incercat sa il ucida pe John Gotti. In 1959, Vito Genovese a fost
condamnat la 15 ani de inchisoare. Timpul cat a fost plecat i-a
permis lui Carlo Gambino sa isi dezvolte puterea in randul
familiilor Mafiei, in timp ce galceava din puscarie a lui Vito cu
fostul sau sofer Joseph Valachi, a condus la o scurgere de
informatii catre FBI si catre public. Genoveze a decedat in
inchisoare dupa zece ani de sentina, lasandu-si familia slabita
pentru o vreme. La fel ca toate cele Cinci Familii, si
Genovese a fost in mod sistematic destramata de autoritati, pe
masura ce numerosi membri ai acestei familii au fost adusi in fata
justitiei, acuzati si condamnati la lungi perioade de
inchisoare. Totusi, se crede in acest moment ca familia
Genovese este cea mai puternica familie mafiota din SUA, controland
diverse activitati economice in New York, New Jersey, Atlantic City
si Florida.

Vito Genovese –
condamnat la 15 ani de inchisoare

Familia
Lucchese

Familia criminala Lucchese, asa cum este ea cunoscuta
astazi, s-a ridicat tot in urma vestitului razboi mafiot
Castellamarese, cu Gaetano „Tommy” Gagliano in pozitia de sef numit
si cu Gaetano”Tommy” Lucchese numit „subsef”. Familia era
cunoscuta pentru abilitatea sa de praduire a industriilor de tiruri
si vestimentatie. Dupa moartea din 1953 a lui Gagliano, Lucchese
preia familia si conduce cu succes organizatia timp de multi ani,
cu o reputatie excelenta. Nu a primit niciodata o condamnare pentru
crima in toti cei 44 ani ai sai petrecuti in Mafie.

Tommy Lucchese

In anii ’80, capul Vittorio „Vic” Amuso si sub-seful Anthony
„Gaspipe” Casso au fost aliati ai sefului familiei criminale
Genovese, Vincent „Chin” Gigante. Impreuna, cele doua
familii au pus la cale asasinarea liderului familiei Gambino, John
Gotti, plan care a dat gres. „Domnia” lui Amuso si a lui
Casso din anii ’80 pana la inceputul anilor ’90 marcheaza, poate,
cel mai turbulent punct din istoria familiei. Asasinatul esuat
asupra lui John Gotti a aprins tensiuni intre cele trei familii
implicate si a fost urmat de o serie de atentate nereusite care au
atras multa atentie. Amuso si Casso au fost prinsi de FBI la
inceputul anilor ’90 si condamnati la inchisoare pe viata. Oficial,
capul Vittorio Amuso continua sa conduca familia, desi operatiunile
cotidiene sunt coordonate de un grup de trei indivizi, intre care
se numara si Aniello „Neil” Miglore. Acesta, despre care se crede
ca are ultimul cuvant de spus, a adus familia Lucchese intr-o
pozitie stabila si de succes.

Cu certitudine ca in zilele noastre, Cosa Nostra, Mafia,
„Baietii Isteti” nu mai reprezinta pe teritoriul orasului New York
forta economica, sociala si chiar martiala din urma cu zeci de
ani. Sau cel putin ea a incetat sa mai fie in mintile
oamenilor o sursa de teama, implicata adanc in mecanismele
societatii. Cu toate acestea, unele indicii dau de gol, pe alocuri,
faptul ca cele Cinci Familii inca activeaza in straturile de
dedesubt ale infrastructurii americane, departe de ochii curiosilor
si ai presei, membrii lor nemaifacand o bravada din statutul lor.
Si daca o revenire mafiota la imperiul de alta data este
posibila, o prabusire spre desfiintarea totala a acestei
organizatii este un scenariu putin probabil.

REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE SALVATORE „TOTO”
RIINA – BESTIA DIN CORLEONE, IN URMATORUL EPISOD AL MARATONULUI
„DESCOPERA
SECRETELE MAFIEI”!

Nu ratati niciun articol din
maratonul „Descopera secretele
Mafiei” si veti afla ceea ce putini au avut curajul sa
va spuna pana acum…crima organizata se desfasoara chiar langa
voi, face parte din viata voastra, fara ca macar sa o
stiti!