Chimenul este planta medicinală a anului 2016

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Mulţi oameni ştiu chimenul ca fiind un condiment, dar planta are şi un efect tămăduitor, recunoscut ştiinţific.

Chimenul a fost cunoscut de milenii şi s-au găsit seminţe în mormântul lui Tutankamon. Descoperirile arheologice au demonstrat că planta era cunoscută şi folosită în aşezările din Epoca de Piatră. Carol cel Mare a fost cel care a pus chimenul pe lista plantelor medicinale.

În scop medicinal, sunt utilizate fructele plantei, Ele conţin ulei esenţial, substanţa carvona, drept ingredient principal. Carvona se mai găseşte în mărar şi în coaja mandarinelor. Uleiul esenţial stimulează glandele digestive. Potrivit profesorului Johannes Gottfried Mayer, conducatorul cercului de studiu, chimenul are efecte benefice asupra sănătăţii noastre, fiind antimicrobian şi având o acţiune antispasmodică. De asemenea, chimenuul este un remediu foarte bun împotriva simptomelor de colon iritabil şi un antiinflamator intestinal. „Vrem să arătăm că există plante care pot concura cu medicamentele de sinteză şi care au mai puţine efecte secundare” a spus Mayer.

Uleiul din seminţe de chimen ajută împotriva crampelor uşoare din zona gastrointestinală, împotriva balonării şi flatuenţei. Compania Europeană pentru Terapia cu Plante Medicinale (ESCOP) a extins aplicarea chimenului la copiii cu gaze la stomac şi la cei cu sindromul Roemheld. În cazul acestui sindrom, apar dureri în piept şi dureri de inimă, precum şi sentimente de anxietate şi atacuri de panică, motivul pentru toate acestea fiind acumularea de gaze în stomac şi în intestine.

Ceaiul de chimen este folosit şi împotriva pierderii poftei de mâncare, reumatismului, colicilor la sugari, respiraţiei urât mirositoare şi problemelor digestive.

Planta este utilizată şi în bucătărie, pentru a condimenta diferite feluri de mâncare din varză, cartofi, fasole, gulaş, se foloseşte pentru a mura varza, dar şi în pâine, produse de patiserie sau brânză. Chimenul se găseşte în Europa şi în Asia. Creşte spontan pe marginea drumurilor, în pajişti şi preferă solurile argiloase.

Din Cercul de studiu „Istoria dezvoltării plantelor medicinale” fac parte istorici medicali, medici, farmacişti şi biologi. Din anul 1999, aceştia aleg ca plantă medicină a anului pe cea care are o cultură interesantă şi o  istorie în medicină, efectele ei asupra sănătăţii fiind examinate în studii clinice şi farmacologice. În  2014, pătlagina a fost planta medicinală a anului, în 2015, sunătoarea, iar în 2016 este chimenul.

Sursa: Rador