Instinct primar - ritualuri spectaculoase de împerechere în lumea animalelor
Prima pagină Natura

Instinct primar - ritualuri spectaculoase de împerechere în lumea animalelor

Mihaela Stănescu | 02.14.2011 | ● Vizualizări: 7209
Instinct primar - ritualuri spectaculoase de împerechere în lumea animalelor     animale, imperechere, sex, ritualuri, instinct + zoom
Galerie foto (1)

De sute de milioane de ani, de când animalele au devenit îndeajuns de complexe pentru a depăşi faza înmulţirii vegetative, reproducerea sexuată şi-a intrat în drepturi.

De ce a fost nevoie de ea, în evoluţie? Existenţa a două sexeseparate permite o foarte oportună recombinare genetică, propicediversificării, motiv pentru care înmulţirea sexuată a fost şi arămas unul dintre motoarele evoluţiei.

Dar nimic nu s-a putea face dacă nu ar exista acel "ceva", unimpuls enigmatic, o atracţie tainică, o pornire irepresibilă careîmpinge sexele - opuse, dar complementare - unul sprecelălalt.

Pentru unii e, pur şi simplu, o forţă misterioasă, inerentă vieţii;pentru alţii, e o complexă combinaţie de semnale chimice, vizuale,auditive, având încă multe necunoscute, dar perfect explicabilă întermenii selecţiei naturale.

Oricum ar fi, atracţia există - e pretutindeni.

Analizată în detaliu, din ce în ce mai profund şi împodobită cusentimente, chemarea cu pricina a fost înălţată la rangul dedragoste - ceva despre care ne place să credem că ne aparţine doarnouă, oamenilor, nu şi animalelor de pe celelalte trepte ale scăriifilogenetice. Poate păcătuim prin antropocentrism. Alteori, cădemîn extrema cealaltă, atribuind unor animale sentimente umane - oviziune antropomorfizantă. Iar aceste confuzii nu fac decât sădemonstreze ceea ce ştim de mult: că, de fapt, ştim încă preapuţin.

Un singur lucru e sigur: că atunci când ne îndrăgostim - indiferentcâte floricele psihologice am ataşa noi fenomenului - de fapt, înadâncul fiinţei noastre biologice, suntem mânaţi de aceeaşi legestrăveche a atracţiei dintre sexe, cea care ne-a clădit lumea încare trăim în prezent.

Lege pe care o urmează, fiecare în felul ei, fiece specie denevertebrat şi vertebrat cu reproducere sexuată. Iar complexitateafenomenului se reflectă în fantastica diversitate a ritualurilor deîmperechere, care, la multe specii, par privitorului uman adevăratespectacole.

Alese dintre nenumăratele variante ale "spectacolului" împerecheriiîn lumea animală, iată aici o selecţie de momente speciale, prilejde descoperiri, surprize şi, poate, chiar emoţii.

Melcii tereştri, atît cei cu cochilie, cît şirudele lor "nudiste", limacii (saulimacşii, cum li se spune în limbajul familiar)sunt hermafrodiţi: fiecare individ are atât organe genitalemasculine, cât şi feminine. Dar asta nu înseamnă că se lipsesc deîmperechere, recurgând la autofecundare. Pentru sănătatea geneticăa speciei, e mult mai bine în doi decât de unul singur, aşa că şimelcii cu cochilie, şi limacşii se împerechează, făcând schimb despermatozoizi; după împerechere, fiecare individ "devine mamă" şidepune ouă.

Văzute de aproape, aceste împerecheri sunt nişte mini-spectacoleuimitoare: chiar fără muzica răscolitoare care însoţeşte momentulerotic al celor doi melci în splendidul film Microcosmos(1996), acuplarea acestor nevertebrate aminteşte de un dansacrobatic, seducător şi hipnotizant - ca în fascinanta"interpretare" a celor doi limacşi.






Şi încă un număr de contorsionism, de astă dată în lumeainsectelor: această poziţie bizară de împerechere alibelulelor se datorează particularităţiloranatomice - modului în care sunt dispuse organele de acuplare aleinsectelor cu pricina.



Şi mai interesant e felul în care masculii încearcă să scape derivali, chiar şi în cazul în care aceştia deja s-au împerecheat cuo anume femelă: fiecare mascul duce o adevărată bătălie pentru a-şiasigura paternitatea, pentru a lăsa urmaşi, pentru a-şi perpetuapropriile gene, în detrimentul altor masculi. Aşa că, înainte de ase împerechea, fiecare mascul mai are o treabă de făcut: trebuie săîndepărteze sperma depusă anterior de un alt mascul, ajuns mairepede la ţintă. (Puteţi vedea cum se întâmplă în videoclipul demai jos - Atenţie! Imagini explicite! :) )



Din categoria "love hurts": călugăriţele(insectele cu acest nume) sunt renumite pentru obiceiurile lorlegate de împerechere, deşi epitete precum ciudat, crud, sadic saumai ştiu eu cum descriu viziunea umană asupra problemei: pentrufemela de călugăriţă, faptul că îşi mănâncă partenerul imediat dupăîmperechere (înhăţându-l cu viteza fulgerătoare cu care înhaţăorice pradă), ba uneori încep să-l mestece chiar în timp ce..., nuînseamnă decît o adaptare evolutivă. Masculul e o sursă de hrană,bogată în proteine, aflată chiar la îndemînă şi, după, cum se ştie,o femelă care aşteaptă urmaşi trebuie să mănânce bine. Deci,mănâncă.



Trecem la vertebrate.

Caii-de-mare sunt, oricât de curios ar părea,peşti. În afară de înfăţişarea lor cu totul ne-peştească, au şi ocaracteristică neobişnuită a reproducerii: femela depune ovulele(icrele) într-o pungă de pe abdomenul masculului; acesta lefertilizează (cum, cu ce? cu spermatozoizi, fireşte!) şi incubeazăouăle astfel rezultate până cînd vine sorocul eclozării (ieşiriidin ou) a puilor. Aceştia - căluţi-de-mare miniaturali - ies "lalumină" din punga abdominală a tatălui: totul arată ca onaştere.



Faptul că, la caii-de-mare, masculii sunt cei care "aduc pe lume"puii reprezintă un fenomen încă prea puţin înţeles de oamenii deştiinţă; e un comportament întâlnit şi la alte specii din familiaSyngnathidae, de pildă acul-de-mare (care trăieşte şi lanoi, în Marea Neagră).

Dar, până să ajungă la împerechere, cuplul de cai-de-maredesfăşoară un ritual de curtare care, la unele specii, se poateîntinde pe mai multe zile. Iată o versiune foarte prescurtată,filmată şi montată astfel încât arată foarte romantic - viziuneaantropomorfizantă de care vorbeam! -, prezentată vizitatorilor laacvariul din Monterey Bay, California:



Păsările sunt renumite pentru elaboratele lor ritualuri de curtareîn care, la aproape toate speciile, masculul e cel care se trudeştesă placă - femela doar zice da sau ba (vine şi rîndul ei să setrudească, apoi, cu creşterea puilor, dacă a apucat să zică "da".)Până să convingă o femelă, un mascul are de lucru, nu glumă:trebuie să cânte, să danseze, să facă tot felul de acrobaţii, săclădească un cuib ori altă construcţie măreaţă, să ofere daruri...de la o specie la alta, obiceiurile sunt diferite, dar ideea destrădanie a masculului rămâne. Dacă aţi văzut vreun păunplimbându-se ţanţoş prin preajma femelei, înfăţişându-şi magnificulevantai al cozii şi aţi crezut că asta înseamnă efort deconvingere, înseamnă că nu ştiţi ce-i ăla efort şi, ca să aflaţi,trebuie să vă uitaţi la ce fac alte păsări - e de-a dreptulincredibil.

Păsările-grădinar, de exemplu (un grup carecuprinde vreo 15 specii răspândite în Australia şi Papua NouaGuinee) construiesc nişte structuri extrarodinar de elaborate,uimitoare mai cu seamă prin decorul lor. Sub o boltă din beţigaşe,masculii îşi adună şi îşi expun comorile - sute de obiecte adunateşi aşezate cu migală de burlacul aflat în căutare de parteneră.Fiecare specie are preferinţele ei, în ceea ce priveşte materialulşi culorile decorului; în ansamblu, însă, varietatea şi bogăţiacolecţiilor sunt uluitoare. Flori multicolore, pietricele,cochilii, fructe; mai nou - sub influenţa civilizaţiei - şi cioburide stică, monede ori bucăţele de plastic colorat împodobescedificiul ridicat de mascul spre a atrage şi convinge femelele să-idevină partenere întru perpetuarea speciei.

Aceste construcţii realizate de masculi nu sunt cuiburi -adevăratele cuiburi, în care sunt depuse ouăle şi sunt crescuţipuii - sunt clădite în copaci, de către femele. Construcţiilemasculilor sunt, dacă vreţi, nişte "cuibuşoare de nebunii"; aiciare loc împerecherea, dar numai după ce femelele le-au inspectatatent şi au judecat fără cruţare calităţile de arhitect şi designerale pretendentului.



Păsările paradisului, în schimb, sunt renumitepentru ritualurile lor complexe ce implică nişte mişcări şi nişte"coafuri" schimbătoare de toată splendoarea: priviţi aici (înurmătoarele două materiale video) ce e în stare să facă un masculpentru un "da". La una dintre specii, chestia aia cu "el ar sta şiîn cap pentru ea" nici nu mai e la figurat - e pe bune.





Ei, dacă v-au plăcut aşa de mult ritualurile de împerechere alepăsărilor, iată încă unul, care are ceva aparte: viteza. Mişcărileau loc cu o asemenea repeziciune, încât a fost nevoie de filmarearitualului cu o cameră de luat vederi specială, urmată de o redarecu încetinitorul, pentru a-i putea observa toate elementelespectaculoase (şi chiar haioase, dacă judecăm cu măsura omenească;pentru păsări nu e nici haios, nici spectaculos, ci doar necesarperpetuării speciei). O să vă placă: specia surprinsă în imaginitrăieşte în America de Sud; se numeşte manakin şieste singura la care a fost observat un mers înapoi asemănătorcelebrului moonwalk al lui Michael Jackson!