Astronomii au ”regizat primul film” al exploziilor cosmice, descoperind un aspect surprinzător al acestora

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Într-o fracţiune de secundă, o stea masivă aflată la două miliarde de ani lumină de Terra a pierdut lupta cu gravitaţia şi s-a prăbuşit în sine, ducând la crearea unei supernove şi formând o gaură neagră în centrul său, scrie Science Daily.

Noua gaură neagră a emis o explozie puternică de radiaţii gamma (GRB) spre Terra, care au fost detectate de Observatorul Neil Gehrels Swift al NASA pe 19 decembrie 2016.

Deşi acestea au dispărut după câteva secunde, lungimile mai mari de undă de lumină rezultate în urma exploziei – raze X, lumină vizibilă şi unde radio – au continuat să existe timp de săptămâni. Acest lucru a permis astronomilor să studieze consecinţele evenimentului, cunoscut ca GRB 161219B, cu ajutorul multor observatoare.

Capacităţile unice ale Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) le-a permis astronomilor să realizeze studii de amploare ale exploziei la lungimi de undă milimetrice, obţinând noi informaţii despre acest GRB şi despre compoziţia jeturilor.

„Întrucât ALMA vede în lumină cu lungimi de undă milimetrice, care deţine informaţii despre modul în care jeturile interacţionează cu praful şi gazul înconjurător, este un instrument puternic pentru studierea acestor explozii cosmice”, a precizat Tanmoy Laskar, astronom la Universitatea California, Berkeley, şi autor principal al studiului care apare în Astrophysical Journal.

Aceste observaţii au permis astronomilor să producă primul „film” al unei explozii cosmice, care scoate la iveală existenţa unor unde inverse de şoc surprinzător de lungi de la explozie care îşi au ecoul înapoi prin jeturi. „Cu înţelegerea noastră actuală a GRB-urilor, ne-am fi aşteptat ca un şoc invers să dureze doar câteva secunde. Acesta a durat aproape o zi”, a precizat Laskar.

Un şoc invers/recul are loc atunci când materialul expulzat dintr-un GRB prin jeturile sale se loveşte de gazul înconjurător. Această interacţiune încetineşte materialul ejectat, trimiţând unde de şoc înapoi în jet.

Deoarece jeturile nu durează mai mult de câteva secunde, replica are trebui să fie un eveniment la fel de scurt, dar se pare că acesta nu este cazul, ci străluceşte puternic la unde milimetrice timp de aproape o zi şi dispare complet într-o săptămână.

Înţelegerea formei şi duratei fluxului dintr-o stea este esenţială pentru determinarea cantităţii reale de energie a exploziei. În acest caz, astronomii au văzut că jeturile conţineau echivalentul energiei Soarelui nostru emisă într-un miliard de ani.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Un nou studiu confirmă existenţa exploziilor de radiaţii gamma în urma unuia dintre cele mai spectaculoase evenimente astronomice

Astronomii au observat cea mai intensă explozie cosmică înregistrată ce a eliberat o cantitate de energie echivalentă cu cantitatea emisă de Soare în toată existenţa sa – GIF

„Dacă era mai aproape, Pământul ar fi fost distrus”. Cea mai mare explozie cosmică de la Big Bang încoace uluieşte oamenii de ştiinţă

Caz unic în astronomie care i-a contrariat pe cercetători: o stea a explodat, a supravieţuit, apoi a explodat din nou după 60 de ani