Potrivit celor mai recente studii ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), cancerul va ramane principala cauza a mortalitatii si in secolul XXI. Realitatea este ca dupa zeci de ani de cercetari si zeci de medicamente si terapii “tintite”, despre cancer se cunosc prea putine lucruri.
O iluzie
Au trecut 10 ani de cand au inceput sa apara in spitale
primele medicamente biologice, baza terapiilor
targetate, si acel amestec exploziv de optimism al
cercetatorilor si marketing al companiilor farmaceutice, care le-a
indus oamenilor speranta ca revolutia mult asteptata in
lupta impotriva cancerului ar fi cu adevarat
aproape, s-a cam spulberat. In pofida decodificarii genomului uman
si a asa-numitului Atlas al Cancerului.
Exista asadar de-acum medicamente "tintite": uneori ele sunt
eficiente, alteori nu. Unele pot prelugi si cu cateva luni o viata.
Dar sunt extrem de scumpe, iar unii medici au ajuns sa se intrebe
daca experimentare lor chiar merita cu adevarat.
Si daca nu ar fi decat o iluzie? Daca ideea de a ataca cancerul
in mecanismele genetice care il genereaza nu ar fi decat un vis? Pe
masura ce se acumuleaza informatiile cu privire la infinitele
evenimente moleculare care anima o celula canceroasa, si care
sfarsesc in arhivele industriei farmaceutice, doldora de compusi
"miraculosi" care nu au schimbat nimic, un sens de neputinta ii
"sugruma" pe cercetatorii implicati zi de zi in lupta din
"transee".
Cat costa viata?
O luna. Patruzeci de zile. Doua luni si inseamna deja un
mare succes. La pretul de 20, 30, 50.000 euro pentru un ciclu de
terapie. Tema este una dintre cele pe care nimeni nu ar
vrea sa le abordeze, dar si cea mai arzatoare in comunitatea
medico-stiintifica mondiala. Mai ales de cand, intr-un editorial
"feroce", prestigioasa revista "Journal of the National Cancer
Institute", a lansat intrebarea: "Cat costa viata?", trecand in
revista cazurile cele mai rasunatoare de medicamente
aprobate pentru diferite tipuri de tumore, considerate
capabile sa "vanda" doar cateva saptamani de supravietuire la
pretul de multe mii de dolari sau euro.
Specialistii revistei s-au referit la medicamente aprobate de
FDA (Food and Drug Administration), dar de la "unda verde" data de
autoritatea americana in domeniu la debarcarea substantelor
respective pe piata europeana pasul este mic. Iar dilema persista.
Si nu poate, avand in vedere tema, sa fie considerata un simplu
rebus economic, intrucat pune cea mai dramatica dintre chestiunile
bioetice: cine si cum decide cat trebuie platita o zi de
viata, sau chiar si doar speranta unei luni, a doua luni sau un an
de zile in plus?
De ceva ani incoace, oncologii au asadar la dispozitie
"medicamentele biologice": acestea sunt molecule cu actiune foarte
specifica, care vizeaza atacarea cauzelor genetice ale tumorei si
in multe cazuri reusesc. Nivelul succesului lor este
indisolubil legat de precizia "proiectilului": daca actioneaza
direct asupra anomaliei genetice care a indus un anumit tip de
cancer, atunci este miraculos. Primul dintre aceste "proiectile"
magice a fost Glevec, apoi
Herceptin: administrate acelor femei a caror
tumora la san raspunde la un precis si identificabil profil genetic
se pare ca functioneaza. A urmat Erbitux: in
prezenta unei anumite mutatii genetice, s-a dovedit ca medicamentul
nu are efect, dar daca mutatia respectiva nu este prezenta,
bolnavii de cancer la colon pot trage beneficii de pe urma
administrarii lui. Dar in ce masura si cat este de precisa
identificarea pacientului caruia trebuie administrat este
discutabil.
Obiectul disputelor este tocmai acesta: cand nu exista o
anomalie genetica precisa impotriva careia substanta respectiva
actioneaza, atunci nimeni nu stie ce se va intampla, ce
efect va avea medicamentul asupra bolnavului. Este ceea ce
oncologii numesc "supravietuire globala medie", cum s-ar spune,
daca unui grup de paciente afectate de exemplu de cancer la san i
se administreaza costisitorul Avastin, in medie
acest grup va trai 51 de zile in plus fata de cat ar fi trait cu
terapia standard; dar nu toate femeile din cadrul acestui grup vor
avea acelasi destin: unele vor muri mai devreme, altele vor castiga
o luna, altele trei luni.
In aceasta incertitudine se situeaza si dilema:
cum poti decide sa autorizezi sau nu un
medicament (cum este Avastin) care costa 1.224 euro/cutia daca nu
stii cine poate beneficia de el? Din punctul de vedere al
unui bolnav, o luna de viata este nepretuita. Poate chiar si o
saptamana. Dar colectivitatea insarcinata cu tratamentul a mii de
persoane care pot castiga probabil doar doua, cinci, opt zile de
viata, o poate face sustragand resurse de la alte (multe) servicii
esentiale?
"Ce poate fi considerat un beneficiu intr-un tratament
anti-cancer? Cat trebuie sa cantareasca costul terapiilor in
deciziile pe care le luam? Care este beneficiul minim necesar
pentru ca o terapie sa fie adoptata ca standard?", s-au intrebat
Tito Fojo si Christine Grady de la National Cancer Institute din
Statele Unite.
Descoperiri “decisive”
Desigur, greu de raspuns. Un caz concret? De exemplu, un
studiu clinic care a experimentat Avastin pe un grup de pacienti
afectati de un anumit tip de tumora la plamani si a descoperit ca
daca este adaugat traditionalei chimioterapii, evolutia bolii este
stopata timp de 12-18 zile in plus fata de combinatia
standard. Aceste 12-18 zile in care boala nu progreseaza,
si nicio informatie legata de supravietuirea medie, le-au permis
autorilor studiului publicat in Journal of Clinical
Oncology sa afirme ca respectiva combinatie (Avastin plus
chimio) "furnizeaza importante beneficii clinice pacientului".
Aceste "beneficii" sunt exact cele care ii fac pe factorii de
decizie ai companiilor farmaceutice si pe pacienti sa ceara
aprobarea utilizarii medicamentului, iar cand "proiectilele"
existente mai sunt si sunt putine sau inexistente, lamentabila
consistenta clinica a acelor 12-18 zile, care in functie de
pacient, pot deveni 30 sau chiar mai multe, reprezinta unica
speranta ce poate fi oferita.
Greu asadar de luat decizii: sa luam cazul tumorelor la
plamani, considerate un fel de "pamant al nimanui"; extrem
de putine medicamente, incidenta ridicata, mortalitate mare.
Medicii si pacientii se agata de orice posibilitate. De aceea
nimeni nu s-a mirat cand a fost prezentat la Asco, cel mai
mare congres oncologic mondial, un studiu care verifica
eficacitatea medicamentului Erbitux la tumorele la
plamani (nu cele cu celule mici) si observa ca acesta, la
pretul de circa 80.000 dolari, creste supravietuirea medie cu 36 de
zile, definind evenimentul drept "o descoperire decisiva"
in lupta cu cancerul.
Fojo si Grady tocmai asupra acestui gen de studii si-au
indreptat acuzatiile. Pentru ca, spun ei, in esenta, dau
iluzii desarte oncologilor si pacientilor
deopotriva. "Americanii, in general, probabil nu considera
ca un avantaj in supravietuire de 1,2 luni reprezinta un progres
semnificativ. Dar pacientul, in plan individual, este el oare de
acord cu acest lucru? Noi nu avem raspunsul la aceasta intrebare.
Dar sugeram ca moartea unei femei de 37 de ani, mama a unui copil
de 4 ani, nu este mai putin dureroasa daca survine la 37 de ani si
o luna". Acestea sunt cuvintele de o inedita duritate ale
cercetatorilor de la National Cancer Institute, dar bolnavii
gandesc diferit. "Un medicament precum Erbitux pare insignifiant
daca sunt privite statisticile, dar pentru cineva ar putea fi
important", a ripostat Robert Erwin, purtator de cuvant al
bolnavilor de cancer din cadrul Marti Nelson Cancer Foundation.
Este dilema eterna a cercetarii in medicina: se
bazeaza pe statistici, decide in baza valorilor medii, dar pana la
urma este vorba tot de povesti de viata individuale. Si
fiecare bolnav spera ca va fi el acela asupra caruia
medicamentul va actiona, cel putin in lunile suficiente pana la
aparitia unui nou medicament-minune, si apoi al altuia, si
tot asa. Iar netul este plin de povesti cu vindecari
"miraculoase", multe "stimulate" de companiile
farmaceutice care in aceasta partida "joaca" multe milioane de
euro.
Experiment sau propaganda
Cand vine vorba despre asigurarile de sanatate, destinele
europenilor si americanilor se "despart": in Statele Unite
companiile de asigurari tot mai adesea refuza sa acopere cheltuieli
atat de mari, iar bolnavii isi asuma toate riscurile: isi vand
casele, se umplu de datorii pentru a avea acces la
terapii. Sperand ca se vor numara printre "alesi". O
alegere individuala, in care bioeticienii nu au niciun cuvant de
spus.
In tarile europene, sunt guvernele cele care trebuie sa
plateasca. Si ce fac ele? Unele fac eforturi pentru a da o valoare
eficacitatii clinice a unui medicament. Marea Britanie, Canada si
Australia de exemplu, masoara aceasta valoare prin intermediul
Qualy (ani castigati cantariti in functie de
calitatea vietii), NICE fiind organismul englez care furnizeaza
pareri in acest sens Serviciului National de Sanatate (SSN). Iar
SSN, ca platitor, trebuie sa evalueze atent cat costa avantajele
presupuse si daca exista un raport corect intre avantaje si
costuri.
In Italia, Aifa (agentia italiana a medicamentului) a
incercat sa inchida cercul prin asa-numitul "payment by
results" : intrucat nimeni nu stie daca tratamentul va fi
sau nu eficace, si SSN-ul nu poate plati luni de zile o terapie
extrem de costisitoare care nu serveste la nimic,
companiile farmaceutice se angajeaza sa restituie banii
primiti daca reactia la medicament va fi una considerata
necorespunzatoare. Gaselnita a placut si a fost adoptata
in mai multe tari. Dar definirea a ceea ce poate fi considerat
satisfacator in acest domeniu ramane controversata.
Fojo si Grady ar avea o solutie: sa nu se mai autorizeze
studii care isi propun sa verifice diferente in supravietuire
irelevante, ale unor medicamente care costa zeci de mii de dolari/
terapia. In fine, potrivit celor doi specialisti, sunt
autoritatile sanitare cele care trebuie sa puna o frana acelor
experimente care in fapt se pot transforma mai ales in instrumente
de propaganda ale companiilor farmaceutice. Pentru ca odata ce
medicamentul exista pe piata, bolnavii il vor dori ignorand orice
statistica. Iar oncologii vor sfarsi prin a-l prescrie pentru ca
meseria lor este aceea de a lupta cu cancerul.
In zona gri
Si totusi, in acest domeniu o revolutie a existat. Au
fost catalogate numeroase diferente existente intre formarea
biologica a tumorelor si cea a tesuturilor sanatoase
corespunzatoare. Dar procesul de descoperire a
medicamentelor s-a demonstrat a fi extrem de dificil, iar numarul
terapiilor tintite anti-cancer ramane dezolant de scazut. Motivul?
"Trecem printr-o perioada de criza serioasa. In America este numita
. Intelegem ca stinta ne vorbeste si ne furnizeaza multe
informatii, dar vorbeste o limba pe care n-am fost obisnuiti s-o
ascultam. Asadar sarcina cercetatorilor este aceea de a citi acest
limbaj si a intelege unde se afla cheia care sa deschida usa unei
terapii tintite a cancerului", considera Alessandro Riva, director
de cercetare la Novartis Oncology.
Dupa cum se arata intr-un articol aparut in revista italiana
L'Espresso, Riva face cercetare de multi ani in industria
farmaceutica si a trait "in direct" atat entuziasmul de inceput,
cat si dusurile reci. "O zona gri este un soi de tunel…la
capatul lui se afla o luminita. Dar cum ajungem la ea?",
se intreaba el.
In fapt, introducerea in clinici a noilor terapii a aratat ca
selectivitatea lor extrem de ridicata se poate transforma intr-un
bumerang, avand in vedere ca nu exista un bolnav de cancer
identic cu altul, si ceea ce merge la pacientul A si la
genele lui nu neaparat va functiona si la pacientul B, chiar daca,
aparent, cei doi sufera de aceeasi boala. Cu alte cuvinte,
medicamente care au costat ani de munca si investitii cu
sase zerouri risca sa devina produse de nisa, bune doar pentru un
mic procent de persoane care raspund unui anumit profil genetic.
Si autoritatile sanitare si-au dat seama de acest lucru: ca
atare, trebuind sa plateasca terapii care costa zeci de mii de euro
pe luna, au decis s-o faca doar atunci cand profilul genetic al
bolnavului raspunde la "semnalmentele" necesare. La randul lor,
companiile farmaceutice au inceput sa furnizeze tot ceea ce se afla
in jurul terapiei: pe langa medicamente, testele de verificare a
genelor, si tot ceea ce serveste la un follow up care sa
includa monitorizarea genetica a bolnavului in timp. Se profileaza
prin urmare un mod cu totul nou de a aborda aceasta piata:
pentru fiecare medicament si un test menit a arata daca va
functiona.
In prezent, pentru Programul National de Oncologie din
Romania au fost alocate doar 594 de milioane lei, desi minimul
considerat acceptabil de specialisti ar fi de 900 milioane
lei. Potrivit unui studiu realizat in 2008 de catre
Comisia Cosultativa de Oncologie a MSP, suma reala necesara
programului de oncologie este de 1,5 miliarde lei.
La ora actuala, numarul persoanelor bolnave de cancer
din Romania se ridica la 400.000, inregistrate oficial la
sfarsitul anului 2007. Pentru anul 2008 si 2009 nu exista o
evidenta actualizata.
CITESTE SI:
dati pe youtube Cancer Cured in Canada? Big Pharma Says NO WAY
am fost operat de cancer la san ,mastectomie totala cu prezenta a doua feluri de tulpini neoplazice in anul1998, am fost o norocoasa pentru ca la descoperirea nodului cand ma spalam adoua zi am facut mamografie atreia zi m-am operat .Parerea mea ca TIMPUL este cel mai important remediu in cancer si analizele periodice ,cancerul este o boala perfida nu doare ,nu simti nimic atunci cand isi face prezenta este deja tardiv.
noi ne batem capu sa facem leacuri pentru cancer cand omenirea nu e instare sa faca un remediu definitiv pentru banala raceala!
Cancerul este cauzat de mancarea plina de aditivi in mare parte pe langa asta mai sunt binenteles tigarile,drogurile,alcool etc...corpul noastru nu este 'programat' sa functioneze corect cu mancare procesata si aditivi,pe de alta parte nu exista nici un medicament fara reactii adverse pe o parte te vindeci pe alta parte te imbolnavesti,singurele remedii fara reactii adverse sunt plantele.
NICIODATA nu va aparea vre-un medicament care sa vindece complet o boala. Dar vor aparea puzderie de medicamente care vor tine boala sub control daca sunt luate toata viata. Iar in cazul in care se va descoperi vre-un medicament natural care sa vindece boala, acesta va fi interzis.
Cancerul va disparea cand vor dispare banii. Atunci oamenii vor trai constienti fiind ca sunt celule ale unui organism viu - omenirea. Atunci li se va spune oamenilor, prin presa (acum inca ipocrita), ca de fiecare depinde starea de sanatate a tuturor. In acea zi oamenii vor descoperi traitul din si prin constiinta. ... astazi, epocacapitalismului; omenirea e in faza metastazelor, tumori gigant trans-organice sufoca si secatuiesc de vitalitate intregul... scris astazi -ceasul 12 fara cateva minute- pentru marii escroci ce stapanesc lumea prin forta si dispret
Din pacate nu spuneti nimic despre faptul ca exista posibilitatea tratarii cancerului fara sa platesti mii de euro. Metoda doctorului austriac Breuss o demonstreaza. Doctor care este repudiat de lumea medicala tocmai pentru ca ii poate lasa pe medici si farmacisti fara loc de munca. http://www.scribd.com/doc/7774044/Rudolf-Breuss-Tratamentul-Total-Al-Cancerului Inainte sa fiu acuzat ca am teoria conspiratiei in cap OMS a facut o lista cu medicamente esentiale. Din cele 40000 cate exista in lume in acest moment, numai 300 sunt importante. Restul, apa de ploaie pe care trebuie sa dai bani pt ca ti le prescrie medicul.
Si despre cancer: http://video.google.ro/videoplay?docid=-1800162049333604612&ei=7OdvS_1Co6zYArSzwc0G&q=jonathan+adampants&hl=ro#
foarte interesant articolul. multumim.