Ce se întâmplă în creier după o despărțire? De ce „inima frântă” nu este doar o metaforă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O despărțire poate provoca insomnie, lipsa poftei de mâncare, dureri în piept și o nevoie aproape compulsivă de a căuta persoana care a plecat. Mult timp, aceste reacții au fost privite ca simple manifestări emoționale. Astăzi știm că ele reflectă și modificări reale ale activității creierului.

Antropologul biologic Helen Fisher, una dintre cele mai importante cercetătoare ale relațiilor romantice și ale mecanismelor biologice ale iubirii, sugerează că pierderea unui partener activează circuite cerebrale implicate în atașament, motivație și durere socială.

Unele dintre aceste rețele se suprapun parțial cu rețele implicate în procesarea durerii sociale și în circuitele de recompensă asociate comportamentelor de tip adictiv, ceea ce explică de ce o despărțire poate fi resimțită nu doar emoțional, ci și fizic.

Creierul intră într-o stare de „căutare”

O relație romantică reprezintă, din punct de vedere biologic, un sistem complex de recompensă și atașament. Prezența persoanei iubite activează circuite dopaminergice asociate motivației și anticipării recompensei, dar și sisteme neurochimice implicate în siguranță și apropiere, precum cele în care oxitocina joacă un rol important.

Atunci când relația se încheie brusc, aceste sisteme nu se „opresc” instantaneu.

În mod paradoxal, în primele faze ale despărțirii, activitatea sistemului dopaminergic poate chiar să crească. Creierul pare să interpreteze dispariția persoanei iubite ca pe pierderea unei recompense extrem de importante și intensifică motivația de a o recupera. Acesta este unul dintre motivele pentru care apar impulsurile repetitive de a trimite mesaje, de a verifica rețelele sociale sau de a încerca reluarea contactului.

În paralel, lipsa contactului emoțional și fizic este asociată cu modificări ale sistemelor implicate în atașament, ceea ce poate accentua senzația de nesiguranță, vulnerabilitate și gol interior.

De ce despărțirea poate provoca și durere fizică

Unul dintre cele mai interesante rezultate ale cercetărilor de neuroimagistică este că durerea emoțională nu rămâne izolată în sfera psihologică.

Scanările cerebrale au arătat că atunci când persoanelor recent despărțite li se arată fotografia fostului partener, se activează regiuni ale creierului implicate atât în procesarea durerii emoționale, cât și a celei fizice, precum cortexul cingulat anterior dorsal (dACC) și insula.

Acest lucru nu înseamnă că durerea fizică și cea emoțională sunt identice sau că sunt procesate de aceleași mecanisme. Înseamnă însă că ele împart parțial circuite neuronale comune.

De aceea, o despărțire poate fi asociată cu simptome fizice reale: tensiune musculară, senzație de apăsare în piept, dureri de stomac, tulburări de somn, lipsa poftei de mâncare sau oboseală accentuată.

„Sindromul inimii frânte” există cu adevărat

În cazuri rare, un șoc emoțional intens poate provoca o afecțiune cardiacă reală numită cardiomiopatie Takotsubo, cunoscută popular drept sindromul inimii frânte.

Se consideră că afecțiunea este declanșată de o eliberare bruscă și masivă de hormoni ai stresului, în special adrenalină și cortizol, mușchiul inimii își modifică temporar funcționarea și poate produce simptome aproape identice cu cele ale unui infarct miocardic, deși arterele coronare nu sunt blocate.

Majoritatea pacienților se recuperează complet, însă afecțiunea demonstrează că stresul emoțional extrem poate avea efecte biologice directe asupra organismului.

De ce logica pare să nu funcționeze?

Mulți oameni spun că, după o despărțire, înțeleg rațional că relația s-a încheiat, dar emoțional nu reușesc să accepte acest lucru.

Neuroștiința oferă o explicație plauzibilă.

În primele săptămâni după o pierdere importantă, sistemele cerebrale implicate în răspunsul emoțional pot domina temporar procesele de control cognitiv exercitate de cortexul prefrontal – regiunea responsabilă de planificare, autocontrol și luarea deciziilor.

Cu alte cuvinte, evaluarea rațională a situației există, însă este concurată de mecanisme emoționale foarte puternice, construite de evoluție pentru a proteja legăturile sociale importante.

Acesta este motivul pentru care cineva poate înțelege perfect că relația s-a încheiat și, totuși, să simtă nevoia aproape irezistibilă de a relua contactul.

Cum începe vindecarea

Vestea bună este că aceste modificări nu sunt permanente. Creierul are capacitatea de a se reorganiza continuu, proces cunoscut sub numele de neuroplasticitate.

Pe măsură ce contactul cu fostul partener încetează, iar persoana începe să acumuleze experiențe noi, asocierea dintre acea relație și sentimentul de siguranță sau recompensă devine treptat mai slabă. Creierul își reorganizează treptat conexiunile și reduce asocierea dintre fostul partener și sistemele de recompensă și atașament.

Vindecarea nu înseamnă uitarea persoanei iubite. Înseamnă că, în timp, creierul învață să funcționeze din nou fără ca acea relație să reprezinte centrul sistemului său de recompensă și siguranță.

Cercetările arată că recuperarea emoțională este un proces biologic și psihologic în același timp. Durerea nu dispare peste noapte, însă creierul are capacitatea de a se adapta treptat la noua realitate.

Știați că?

Studiile coordonate de Helen Fisher au arătat că, după o despărțire, sunt activate circuite cerebrale implicate în motivație, atașament și durere socială, unele dintre ele fiind implicate și în mecanismele de recompensă activate în diferite forme de dependență.

Cortexul cingulat anterior dorsal (dACC) și insula sunt regiuni cerebrale care participă atât la procesarea durerii fizice, cât și a celei sociale.

Cardiomiopatia Takotsubo, supranumită „sindromul inimii frânte”, este o afecțiune cardiacă temporară care poate fi declanșată de un șoc emoțional intens.

Neuroplasticitatea permite creierului să își reorganizeze conexiunile neuronale după o pierdere majoră, proces care stă la baza adaptării și recuperării emoționale.

Surse:

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/20445032/

https://psycnet.apa.org/record/2005-13813-007

https://newsroom.heart.org/news/the-risk-of-death-or-complications-from-broken-heart-syndrome-was-high-from-2016-to-2020

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9313376/

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce pui aceeași melodie pe repeat și ce face, de fapt, creierul tău în tot acest timp

Creierul nostru nu a fost conceput pentru atâtea știri negative. Cum să supraviețuim în era digitală?

De ce majoritatea oamenilor sunt dreptaci. Ce legătură au mersul biped și dezvoltarea creierului cu una dintre cele mai ciudate trăsături umane

Anatomia panicii de la 40 de ani: Cum se reconfigurează creierul și identitatea la vârsta de mijloc