Cum să prinzi un asteroid: NASA dezvăluie detalii despre planul său de a captura un astfel de obiect spaţial

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

NASA are de gând să ceară finanţarea acestui proiect îndrăzneţ, care a fost sugerat anul trecut de specialiştii de la California Institute of Technology (CalTech). Este vorba despre capturarea unui asteroid de aproximativ 500 de tone cu ajutorul unei nave spaţiale fără pilot, smulgerea lui de pe orbita proprie şi mutarea lui pe o nouă orbită, aproape de Lună.

Proiectul ar putea costa, în total, 2,65 de miliarde $ şi s-ar putea întinde pe o perioadă de 10 ani.

Proiectul întocmit de specialiştii de la CalTech sugerează că aducerea unui asteroid de 500 de tone mai aproape de Pămpânt le-ar oferi astronauţilor o destinaţie „unică, semnficativă şi accesibilă” pentru misiunile spaţiale din următorii ani. Scopul final este punerea la punct a unor tehnologii care să permită exploatarea resurselor minerale ale asteroizilor.

Planul are în vedere o misiunie integral robotizată care să localizeze şi să captureze un asteroid apropiat de Pământ (sau NEA – Near Earth Asteroid), cu un diametru de cca. 7 metri şi o masă de aproximativ 500 de tone.

Oamenii de ştiinţă speră că o astfel de bucată de rocă, de dimensiuni relativ modeste, ar putea conţine până la 100 de tone de apă, 100 de tone de compuşi bogaţi în carbon, 90 de tone de metale şi 200 de tone de silicaţi.

Iată principalele puncte ale planului:

• o navă spaţială de 18 tone va fi lansată cu ajutorul unei rachete Atlas V şi va utiliza atracţia gravitaţională a Lunii pentru a se lansa spre ţintă, în spaţiul interplanetar.
• odată ajunsă acolo, nava va desfăşura un sac gonflabil enorm în care va învălui asteroidul, făcând în acelaşi timp manevre de stabilizare care să-i menţină poziţia în ciuda oricăror rotiri ale „prăzii”.
• mai multe „şireturi” vor fi apoi strânse, pentru a închide gura sacului şi a ataşa strâns nava de asteroid.
• deoarece a mişca un astfel de obiect masiv ar necesita un consum enorm de combustibil, care ar fi greu de transportat la bordul navei, savanţii au imaginat o altă metodă bazată pe utilizarea aşa-numitelor propulsoare ionice, dispozitive care creează forţă de tracţiune prin accelerararea ionilor (atomi sau molecule încărcate electric). Aceste dispozitive creează o forţă de tracţiune foarte slabă, comparativ cu motoarele convenţionale cu combustibil chimic, dar ajung să de naştere unui impuls specific foarte mare accelerând ionii ejectaţi până la viteze foarte mari. Pentru accelerare, este utiliizată energia electrică furnizată de panouri solare.

Cu acest mod de propulsie, nava şi încărcătura vor porni în călătoria spre Lună, planificată să dureze între 2 şi 6 ani.

Sursa: Mail Online / Credit imagini: Keck Institute for Space Studies