O mică insulă din Fiji riscă să fie înghițită de ocean, dar oamenii refuză să-și abandoneze locuințele

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Locuitorii unei mici insule din Fiji refuză să își părăsească locuințele, deși oceanul le inundă gospodăriile, iar furtunile amenință să distrugă o parte din sat. În loc să se mute pe continent, oamenii au început să își consolideze casele și să caute soluții alternative.

Insula Serua pare decupată dint-o carte poștală idilică. Are dealuri acoperite cu palmieri, recife de corali și ape bogate în pește. Potrivit Euronews, de pe continent, pericolul este greu de observat. În sat însă, valurile trec deja peste zidul de protecție și pătrund printre case. În unele zone, eroziunea a înghițit bucăți din țărm, obligând familiile să își mute locuințele. La capătul estic al insulei, apa ajunge acum la pilonii de beton pe care se ridicau cândva case și un spital.

Un raport realizat în 2025, cu sprijinul organizației Habitat for Humanity, a arătat cât de vulnerabilă este comunitatea. Aproape 20% dintre locuințe se aflau într-o stare critică, iar numai trei case erau suficient de solide pentru a rezista unui ciclon.

Mai mult de jumătate dintre clădiri aveau probleme structurale, de la fundații instabile și acoperișuri fragile până la pereți și îmbinări care nu puteau face față vânturilor puternice. Apa sărată pătrunde în sol și afectează culturile de legume. După ploi, bălțile persistente creează și probleme sanitare. Nici mormintele comunității nu sunt ferite de inundații.

Avenai Ranuku, unul dintre locuitori, își amintește noaptea în care ciclonul Winston, de categoria 5, a lovit Fiji. Era copil atunci. La ordinul conducătorului satului, oamenii au urcat pe unul dintre dealuri, cărând alimente și lucrurile pe care le puteau salva. De acolo, Ranuku auzea valurile și acoperișurile smulse de vânt. „A fost îngrozitor”, povestește el.

Deși majoritatea sătenilor nu acceptă relocarea, comunitatea nu ignoră riscurile. În octombrie, zeci de muncitori reparau casele de pe coasta nordică. Pereții deteriorați și acoperișurile din tablă erau demontate, iar materialele transportate cu barca pe continent. Unele locuințe au fost deja ridicate deasupra nivelului solului, pentru a limita pagubele provocate de inundații. Altele urmează să fie consolidate.

O altă problemă este legătura cu continentul. La reflux, oamenii pot parcurge pe jos cei aproximativ 750 de metri care despart insula de țărm, orientându-se după stâlpii liniei electrice. Atunci când crește nivelul apei, singura variantă rămâne barca. Raportul recomandă inclusiv amenajarea unui acces mai sigur pentru ambarcațiuni.

Pentru locuitori, decizia nu ține doar de case sau de terenuri. Insula este locul unde au crescut generații întregi, iar pescuitul face parte din viața de zi cu zi. Ranuku spune că oamenii iubesc aerul curat, marea și libertatea de a ieși zilnic la pescuit. De pe dealul folosit drept refugiu în timpul cicloanelor, apusul se vede peste apele Pacificului. Localnicii numesc panorama „priveliștea de 100 de milioane de dolari”. „De ce am vrea să plecăm?”, întreabă Ranuku.