Inteligenţa supraumană – un lucru bun sau rău?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Specialistul în neurobiologie teoretică Mark Changizi şi filosoful Mark Walker au studiat problema inteligenţei supraumane, ajungând la concluzia că un astfel de nivel de inteligenţă ar putea avea consecinţe negative, precum inadaptare, comportament anti-social şi chiar psihoze.

Ei cred, de asemenea, că situaţia este complicată de faptul că inteligenţa însăşi este greu de definit, iar preocuparea obsesivă pentru atingerea unui IQ cât mai mare ar putea duce la neglijarea altor aspecte precum morala şi empatia.

Într-un interviu dat publicaţiei  io9, Mark Walker a explicat că trans-umaniştii – cei care cred că oamenii pot fi „îmbunătăţiţi” pentru a dobândi capacităţi superioare – , atunci când vorbesc despre atingerea unui nivel superior de inteligenţă, nu se gândesc aproape niciodată la o inteligenţă care să implice şi aspectele de ordin social.

„Ei vorbesc rareori de alte forme de inteligenţă, precum empatia sporită, sau înţelegerea a ceea ce înseamnă să te străduieşti pentru binele altei persoane.”

„Doar pentru că posezi inteligenţă în sensul celei ce poate fi măsurată prin IQ nu însemnă neapărat că dispui de un instrument universal care te va ajuta să obţii orice altceva ai mai dori în viaţă.”

Mark Changizi, la rândul său, a explicat că totul depinde de felul în care definim inteligenţa: ce înţelegem, atunci, prin a crea oameni cu inteligenţă supraumană? impresia lui este că oamenii tind să îşi imagineze inteligenţa ca fiind ceva la care creierul uman nu este foarte bun din naştere – asociind-o, de exemplu, cu jocul de şah sau cu rezolvarea problemelor logice. Lucrurile la care oamenii se pricep în mod natural, din instinct, nu sunt, de obicei, asociate cu inteligenţa, a explicat el. Oamenii nu sunt conştienţi de faptul că creierele lor fac aceste lucruri, aşa că nu sunt înclinaţi să le asocieze cu inteligenţa. 

Oamenii au, în general, o idee prea simplistă despre inteligenţă, cred cei doi specialişti; tind să înghesuie inteligenţa într-o  definiţie îngustă sau să simplifice prea mult noţiunea, când, în realitate, ea este extrem de complexă şi implică aspecte multiple.

De pildă, există oameni care sunt foarte buni la rezolvarea problemelor matematice, dar care sunt aproape incapabili să formuleze o frază coerentă.

Ceea ce îi îngrijorează pe specialişti este ideea că, dacă oamenilor li s-ar conferi o inteligenţă supraumană, ar fi aproape imposibil să fie amplificate în mod egal toate aspectele pe care le implică inteligenţa omenească.

Deoarece importanţa acordată diferitelor tipuri de inteligenţă diferă de la o persoană la alta, cei doi  se tem că, dacă fiecare va avea posibilitatea să amplifice componenta care pe care o consideră el importantă, s-ar putea să rezulte o situaţie mai rea decât cea de acum.

De exemplu, unii oameni ar putea deveni extrem de buni la matematică, dar lipsiţi de inteligenţă emoţională sau morală. Iar acest lucru ar putea face ca oamenii să îşi folosească talentele pentru a face rău.

Singurul mod de a obţine rezultate bune ar fi să amplificăm inteligenţa în aceeaşi măsură ca şi modestia, autocunoaşterea, gândirea introspectivă.  

O altă problemă ar putea fi faptul că, deoarece creierul uman nu este proiectat pentru o inteligenţă supraumană, ar putea reacţiona într-un mod negativ, devenind inadaptat ori chiar dezvoltând psihoze.

Totuşi, nu înseamnă că inteligenţa omului n-ar putea fi sporită şi în moduri mai sigure, cred cei doi experţi.

Mark Changizi consideră că modul cel mai potrivit de a-i face pe oameni de sclipitor de inteligenţi ar fi să li se pună în valoare instinctele naturale ale creierului. 

În viitor, crede el, va fi mai important pentru oameni să poată amplifica asemenea aspecte ale capacităţilor naturale ale creierului, care care să ne permită, de exemplu, să ne orientăm mai precis în locuri noi, decât să amplificăm genul de inteligenţă legat de aspecte precum matematica.

În schimb, Mark Walker consideră că realizarea cea mai valoroasă ar fi amplificare capacităţii oamenilor de a fi fericiţi. Oamenii care sunt fericiţi, crede el, se descurcă mai bine într-o mulţime de aspecte ale vieţii, precum relaţiile de cuplu, munca şi viaţa socială.

Sursa: Mail Online