Marte a avut în atmosferă mai mult oxigen decât Terra, însă l-a pierdut în urma unei coliziuni catastrofale

Datele recoltate de roverul marţian Curiosity sugerează faptul că atmosfera acestei planete era în trecut mai densă, mai caldă şi mai umedă decât este în prezent, afirmă cercetătorii de la NASA, însă o „coliziune catastrofală” cu un corp ceresc de mărimea lui Pluto ar fi generat rarefierea atmosferei marţiene.

Acea coliziune, care s-ar fi produs în urmă cu câteva miliarde de ani, ar fi generat o modificare importantă a concentraţiilor de gaze din atmosfera marţiană, care s-ar fi rarefiat şi ar fi dus la dispariţia tuturor vieţuitoarelor care trăiau pe Marte.

Măsurătorile efectuate de roverul Curiosity au evidenţiat faptul că atmosfera marţiană este alcătuită aproape în totalitate din dioxid de carbon şi mici cantităţi de alte gaze.

Cercetătorii de la NASA consideră că o anumită schimbare apărută în concentraţia a două tipuri diferite de argon din atmosfera marţiană ar reprezenta dovada faptului că cea mai mare parte a atmosferei acestei planete „s-a pierdut de-a lungul timpului”.

„Pe măsură ce Marte evolua pentru a deveni o planetă, iar oceanul ei de magmă se solidifica, s-au produs emisii catastrofale de gaze, iar mulţi vapori au fost eliberaţi în atmosferă, în urma impactului cu comete şi alte corpuri cereşti de dimensiuni mici. Vânturile solare şi posibilul impact cu un corp ceresc de mărimea lui Pluto ar fi dus la dispariţia celei mai mari părţi din acea atmosferă iniţială, iar de atunci atmosfera marţiană s-a dezvoltat ca un rezultat al emisiilor vulcanice şi pierderile gazoase în spaţiu”, a declarat Chris Webster, cercetător la NASA.

Savanţii de la NASA au început să analizeze atmosfera marţiană după ce unul dintre telescoapele de pe Terra a detectat prezenţa unor cantităţi surprinzătoare şi misterioase de metan în trei regiuni de pe Marte.

Prezenţa metanului ar putea sugera faptul că anumite forme de viaţă ar putea exista în continuare pe această planetă.

Cu toate acestea, roverul Curiosity nu a detectat nicio urmă de metan în regiunea în care a coborât pe Marte, pe 6 august 2012, dezamăgindu-i pe adepţii teoriilor potrivit cărora pe Marte există viaţă microbiană.

Pe Pământ, metanul este în principal un produs derivat de metabolism – provenind din digestia animalelor şi din descompunerea plantelor -, însă acest gaz poate fi produs şi de anumite procese non-biologice.

Curiosity nu a descoperit metan în zona în care a coborât pe Marte anul trecut şi, de atunci, roverul a recoltat mai multe probe de „aer marţian” pentru analize.

Cercetătorii de la NASA intenţionează să analizeze în continuare atmosfera marţiană pe măsură ce roverul Curiosity se întreaptă spre Muntele Sharp. În toamnă, NASA va lansa o sondă spaţială care va pluti pe orbita marţiană cu scopul de a descifra acest „mister” al metanului de pe Marte.

Denumită Maven, această sondă spaţială va analiza în amănunt atmosfera planetei Marte. Oamenii de ştiinţă doresc să afle dacă metanul există într-adevăr pe Marte şi, în caz afirmativ, să determine concentraţia acestui gaz în atmosfera marţiană şi să afle dacă aceasta fluctuează în funcţie de an şi de zonă.

Spre deosebire de Marte, atmosfera Terrei este dominată de azot şi oxigen.

Sondele Viking lansate de NASA în anii ’70 au descoperit că azotul ocupă locul al doilea în topul celor mai abundente gaze de pe Marte, iar măsurătorile efectuate de Curiosity au dezvăluit că aerul marţian conţine şi o cantitate aproape la fel de mare de argon, un element din categoria gazelor rare.

Sursa: Mediafax