Ar fi posibilă călătoria în timp? Da, printr-o „gaură de vierme”, spune un astrofizician

A călători în viitor nu este deloc imposibil; de fapt, fizicienii chiar au reuşit să trimită într-un moment viitor din timp particule numite muoni, manipulând gravitaţia din jurul lor. Desigur, nu putem trimite oameni în viitor, dar, cel puţin, experimentul a  confirmat corectitudinea teoriei lui Einstein.

În ceea ce priveşte călătoria în trecut, ea este este încă şi mai puţin înţeleasă şi mulţi nu o consideră posibilă. Între specialişti se duce, în jurul acestei posibilităţi, o intensă luptă de idei.

• Ce amendă a primit un turist care s-a apropiat prea mult de o morsă din arhipelagul…
• O politiciană din SUA a stârnit controverse după ce a recunoscut că și-a împușcat câinele

Astrofizicianul Eric W. Davis, de la EarthTech International Institute for Advanced Studies, din Austin, SA, susţine că ar fi posibilă. Ceea ce ne trebuie, crede el, este o aşa-numită gaură de vierme, un „tunel” prin spaţiu-timp, a cărui existenţă este prezisă, de asemenea, de teoria relativităţii.

(Foto: Shutterstock.com)

Însă existenţa găurilor de vierme nu a fost niciodată demonstrată şi, chiar dacă există, ele ar fi probabil atât de mici, încât nici vorbă să încapă prin ele o navă spaţială.

Totuşi, un articol al lui Davis, publicat în American Institute of Aeronautics and Astronautics, explorează chestiunea maşinilor timpului şi posibilitatea ca o gaură de vierme să fi utilizată ca un mijloc de călători înapoi în timp. Atât teoria relativităţii, cât şi fizica cuantică par să ofere soluţii matematice care să permită, teoretic, asemenea călătorii.

O gaură de vierme ar putea, de exemplu, permite unei nave spaţiale să călătorească dintr-un punct în altul mai rapid decât lumina, într-un fel; nava ar ajunge la destinaţie mai repede decît ar face-o rază de lumină, pentru că ar lua-o pe „scurtătura” reprezentată de gaura de vierme. Şi totuşi, astfel, vehiculul nu ar încălca regula care spune că nimic nu poate călători cu viteză mai mare decă a luminii, deoarece nava, în realitate, nu ar călători mai repede decât lumina, ci doar ar merge pe un „drum” mai scurt.

Teoretic, o gaură de vierme ar putea fi folosită pentru a traversa nu numai spaţiul,  ci şi timpul.

Totuşi, adaugă Davis în articolul său, transformarea unei găuri de vierme într-o maşină a timpului nu ar fi uşoară; chiar să creezi o gaură de vierme ar fi ceva extrem de dificil, iar odată creată, ar trebui ca unul dintre capetele ei sau ambele să fie accelerate prin timp până în poziţia dorită, conform teoriei generale a relativităţiii.

Alţi savanţi sunt însă de părere că o călătorie în trecut nu este posibilă în niciun fel de condiţii.

Robert Owen, un astrofizician care lucrează la Oberlin College din Ohio, SUA, consideră că legile fizicii, atunci când vor fi cu adevărat înţelese, vor arăta că nu este cu putinţă călătoria în timp, în trecut.

Pentru menţine o gaură de vierme îndeajuns de stabilă pentru a putea fi străbătută, ar fi nevoie de cantităţi mari de materie exotică, ea însăşi încă prea puţin înţeleasă. Această categore cuprinde, în mare, orice tip de materie care nu se comportă la fel cu materia barionică (particule înzestrată cu masă): materie cu masă negativă, materie neagră ş.a. În conformitate cu teoria generală a relativităţii, materia exotică nici nu poate exista; existenţa ei este însă permisă de teoria cuantică. 

Ceea ce fizicienii numesc materie exotică a fost până acum observată doar în cantităţi foarte mici, câtuşi de puţin suficiente pentru a deschide o gaură de vierme. Or, pentru a obţine o gaură de vierme traversabilă, fizicienii ar trebui să fie în stare să genereze şi să manipuleze cantităţi mari de materie exotică.

Alţi oameni de ştiinţă, pe baza calculelor de mecanică cuantică, cred că încercarea de a transforna o gaură de vierme într-o maşină a timpului ar creea o reacţie specifică  (quantum back reaction), în care energia s-ar acumula până la un nivel atât de mare, încât ar distruge gaura de vierme chiar înainte ca această să poată fi folosită  ca maşină a timpului. Însă modelul matematic utilizat pentru a descrie această reacţie ia în calcul doar o singură dimensiune a spaţiu-timpului.

Una dintre problemele-cheie ale călătoriei în timp este faptul că fizicienii trebuie să-şi bazeze argumentele fie pe teoria relativităţii, fie pe teoria cuantică; or, ambele aceste modele sunt incomplete şi nu pot acoperi întreaga complexitate a ceea ce se petrece în Univers.

Înainte de a se gândi la posibilitatea călătoriei în timp, fizicienii ar trebui să găsească un mod de a împăca teoria generală a relativităţii şi teoria cuantică, unificându-le într-o teorie cuantică a gravitaţiei, care ar putea servi apoi ca bază pentru viitoarele studii asupra călătoriei în timp.

Sursa: Live Science