De ce mirosim neplăcut când suntem bolnavi?

Mai mult, pe lângă faptul că oamenii bolnavi au un miros diferit de cel al indivizilor sănătoşi, se pare că aceştia pot fi catalogaţi drept „mai puţin sănătoşi” doar pe baza felului în care miros. Aşadar, este posibil ca trupurile noastre să identifice mirosuri specifice, chiar dacă noi nu suntem conştienţi de asta. 

Cercetări anterioare realizate asupra legăturii dintre miros şi boală au indicat că anumite boli sunt asociate cu anumite mirosuri. De exemplu, limfadenită cervicală tuberculoasă este asociată cu un miros similar cu cel de bere stătută, pe când mirosul frigurilor galbene este similar cu cel de măcelărie. 

• SUA încearcă să convingă Rusia și China să nu folosească Inteligența Artificială la armele nucleare
• Carmen Tănase povestește cum se simte, la propriu, ÎNVIEREA | Altceva cu Adrian Artene

Acum, specialiştii de la Institutul Karolinska s-au gândit că mirosul poate fi folosit pentru a identifica bolile într-un mod mai general. Ei au plecat de la ideea că cineva cu un sistem imunitar hiperactiv produce un miros corporal diferit de un individ sănătos. 

Pentru a testa această idee, specialiştii au recrutat 8 participanţi pentru a prelua de la ei mostre de miros corporal. În timpul primei etape din experiment, toţi participanţii au fost injectaţi cu lipopolizaharidă, o endotoxină cunoscută pentru capacitatea ei de a activa sistemul imunitar. În cea de-a doua etapă din experiment, subiecţii au fost injectaţi cu ser fiziologic (o soluţie sărată care nu declanşează niciun fel de răspuns imunitar). În ambele sesiuni de experimente, participanţii au putut tricouri strâmte care absorbeau cu uşurinţă transpiraţia, astfel încât să poată fi colectate mostre din mirosul corporal. 

Specialiştii ştiau că injectarea lipopolizaharidei a activat cu succes sistemul imunitar al participanţilor deoarece temperatura corporală a indivizilor crescuse şi la fel se întâmplase şi cu nivelurile lor de citokine (proteine produse de celulele imunitare active). Fenomenul este similar cu modul în care reacţionează corpul uman atunci când este invadat de un virus sau de o bacterie. 

Apoi, 40 de voluntari au fost recrutaţi pentru a mirosi tricourile. În total au fost 18 tricouri ce trebuiau mirosite: 8 ale indivizilor expuşi la lipopolizaharide, 8 de când subiecţii fuseseră injectaţi cu ser fiziologic şi 2 tricouri nepurtate, care erau utilizate ca mostre de control. Fiecare voluntar era rugat să miroasă toată tricourile de două ori, acestea fiind aranjate într-o ordine întâmplătoare. 

De asemenea, voluntarii au notat mirosul fiecărui tricou folosind trei criterii:

1. Intensitatea mirosului, numerotată pe o scară de la 0 la 7;

2. Cât de plăcut era mirosul pe o scară de la -7 la 7, unde 0 însemna că mirosul nu era nici plăcut, nici neplăcut;

3. Cât de „sănătos” era mirosul pe o scară de la -4 la 4, unde 0 însemna că mirosul nu era nici sănătos, nici nesănătos.

Rezultatele au indicat că tricourile nepurtate erau catalogate ca având un miros mai puţin intens, mai plăcut şi mai sănătos, decât cele purtate. Pe de altă parte, tricourile purtate de voluntari atunci când sistemul lor imunitar era hiperactiv au fost catalogate drept cele mai intens şi mai urât mirositoare, fiind totodată descrise ca având un miros de om nesănătos, aşa cum puteţi observa mai jos. 

(Foto: Psychological Science/Olsson)