Mai tare decât dieta mediteraneană? Alimentaţia japoneză ne-ar putea ajuta să fim zvelţi şi să trăim 100 de ani

Iată câteva dintre obiceiurile sănătoase identificate de experţii nutriţionişti în modul de viaţă al japonezilor: 

Renunţarea la deserturi: japonezii obişnuiesc să încheie masa cu un fruct sau un ceai verde, în loc de o prăjitură. Dulciurile sunt consumate, eventual, la o altă masă, după-amiaza, cu o cafea, iar porţiile sunt mai mici decât în Occident. Japonezii consumă, în medie, 48.8 g de zahăr pe zi, în vreme ce britanicii, de pildă, ingeră 100.4 g zilnic, arată datele FAO.

• FBI concediază agenți care lucrau la anchete ce-l vizau pe Donald Trump
• Giganții americani de Inteligență Artificială acuză China de furt

Consumul de alge marine: acestea conţin antioxidanţi care pot ajuta la pierderea în greutate. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Newcastle au arătat că alginatul, un compus extras din alge, împiedică în bună măsură absorbţia grăsimilor alimentare de către organism. 

„Hara hachi bu”: este practica japoneză de a mânca nu până la saturaţie, ci „până te simţi sătul în proporţie de opt zecimi”. Dacă te opreşti din mâncat cu puţin timp înainte de a te simţi sătul şi aştepţi cca. 20 de minute (timp în care semnalul de la receptorii din intestin ajunge la centrii saţietăţii din creier, comunicând că a fost ingerată deja destulă mâncare) vei obţine senzaţia de saţietate fără a mai avea nevoie de ultimele îmbucături; astfel, vei mânca mai puţin. O uşoară restricţie calorică este asociată nu numai cu o siluetă mai zveltă, ci şi cu o viaţă mai lungă. 

Porţii mai mici, pe farfurii mai mici: datorită acestui fel de mânca, japonezii consumă cu 10% mai puţine calorii zilnic decât britanicii, spune Naomi Moriyama, autoarea cărţii Japanese Women Don’t Get Old Or Fat.

Peşte: preparatele din peşte marin sunt o sursă bună de acizi omega 3, importanţi pentru sănătatea inimii şi a creierului. Japonezii consumă zilnic 80-100 g de peşte, ceea ce ar explica de ce au niveluri de colesterol mai scăzute decât vesticii Totuşi, dacă mâncaţi preparate din peşte crud, cum este sushi, nu le scăldaţi în sos de soia, deoarece acesta este foarte sărat şi veţi ingera astfel prea multă sare, avertizează dr. Craig Wilcox, un gerontolog care lucrează în cadrul Okinawa Research Center for Longevity Science.

Mersul pe jos: deoarece a merge cu maşina reprezintă o opţiune costisitoare în Japonia, mulţi japonezi merg pe jos sau folosesc transportul în comun. Japonezii merg mai mult pe jos şi petrec mult mai puţin timp în maşini, comparativ cu occidentalii.

Echilibrul în viaţă: mulţi japonezi practică tai chi – o artă marţială chineză ce combină respiraţia profundă cu mişcări lente -, în grup, în parcuri. Este o activitate bună pentru vârstnici, deoarece nu solicită foarte mult articulaţiile. Tai chi îmbunătăţeşte echilibrul în mers şi bunăstarea psihică.

Bacteriile din alimente: japonezii consumă în mod tradiţional legume murăte, fermentate; acestea conţin acid lactic şi stimulează proliferarea bacteriilor „bune” din intestin, care ajută la buna funcţionare a sistemului imunitar. 

Soia: spre deosebire de femeile occidentale, femeile japoneze nu prea suferă de „bufeuri”, sau „valuri de căldură” – unul dintre simptomele cele mai neplăcute ale premenopauzei. Unii specialişti sugerează că lipsa bufeurilor s-ar datora consumului  ridicat de soia; aceasta conţine izoflavone, care imită efectul estrogenilor, hormoni sexuali feminini. Nivelul estrogenilor scade la menopauză, iar aceste fluctuaţii hormonale ar produce simptome dezagreabile, printre care valurile de căldură. Un studiu publicat în 2012 (în jurnalul Menopause) arăta că două porţii de soia – de exempu, sub formă de tofu – pe zi ar reduce severitatea acestor simptome. Specialiştii nu recomandă chifteluţele de soia sau alte asemenea preparate, ci tofu şi alte alimente din soia fermentată, care sunt mult mai uşor de digerat .

Analize anuale: japonezii sunt îndemnaţi să îşi facă în fiecare an un examen medical, să mănânce sănătos, să exerseze regulat şi să îşi asculte organismul – cu alte cuvinte, să fie singuri responsabili de sănătatea lor, mai ales pe măsură ce îmbătrânesc, pentru a nu deveni  o povară pentru ceilalţi, explică dr. Wilcox.

Sursa: Mail Online