„Cine este Malala?” Întrebarea care a schimbat destinul unei adolescente pakistaneze

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

La 9 octombrie 2012, islamiştii au pătruns într-un autobuz şcolar, în localitatea Mingora, din Valea Swat, în nord-vestul Pakistanului, iar unul dintre ei a întrebat: „Cine este Malala?” Tânăra a fost împuşcată apoi în cap. Aflată între viaţă şi moarte, adolescenta a fost transferată într-un spital din Birmingham, în Marea Britanie, unde, după şase zile, şi-a recăpătat cunoştinţa. Din acel moment, s-a născut legenda Malala.

„Eram îngrozită. Singurul lucru pe care îl ştiam era că Allah m-a binecuvântat şi mi-a dat o nouă viaţă”, a povestit adolescenta în autobiografia „Eu sunt Malala”, devenită bestseller internaţional, însă interzisă în unele regiuni din Pakistan.

Tânăra locuieşte în prezent în Birmingham, în centrul Angliei, iar vineri se afla la şcoală când s-a anunţat că a câştigat Premiul Nobel pentru Pace, împreună cu indianul Kailash Satyarthi, care militează împotriva exploatării copiilor.

De când a plecat din Pakistan, Malala a participat la numeroase conferinţe internaţionale, unde a pledat pentru pace şi educaţia copiilor, cerând liderilor lumii „să trimită cărţi, nu arme” în ţările defavorizate. De asemenea, ea a încercat să-l convingă pe preşedintele nigerian Goodluck Jonathan să se întâlnească cu părinţii elevelor răpite de gruparea islamistă Boko Haram.

Anul trecut, tânăra a câştigat Premiul Saharov, atribuit de Uniunea Europeană pentru drepturile omului, şi se afla încă de atunci pe lista favoriţilor la Premiul Nobel pentru Pace, obţinut însă de Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice, care supraveghează arsenalul chimic sirian.

Îndrăgostită de cărţi

Lupta tinerei Malala pentru dreptul la educaţie a început în 2007, când talibanii au preluat controlul în Valea Swat, până atunci o liniştită regiune turistică, ceea i-a adus şi supranumele de „Elveţia Pakistanului”.

La doar 11 ani, Malala, fiica unui director de şcoală, care a avut o influenţă enormă atât asupra sa, cât şi a mamei sale, analfabetă, administrează un blog pe site-ul BBC în urdu, limba naţională. Sub pseudonimul Gul Makai ea descrie pe acest blog climatul de teroare instaurat de talibani în Valea Swat.

Numele fetiţei, îndrăgostită de cărţi şi de dorinţa de a învăţa, a început să fie cunoscut în Valea Swat şi, ulterior, în celalalte regiuni din ţară, când a câştigat un premiu pakistanez pentru pace.

În 2009, după ce au pierdut controlul în Valea Swat în urma intervenţiei armatei, talibanii au decis să-i elimine pe cei acuzaţi că răspândesc „propaganda occidentală” în regiune. Atacul asupra elevei Malala a avut însă efectul opus: a şocat Pakistanul şi numeroase alte ţări străine, iar adolescenta a devenit o vedetă în special în Occident.

Cu un portret expus la National Gallery din Londra, autobiografia lansată la nivel internaţional, tricouri cu imaginea sa puse în vânzare online, participarea la conferinţe internaţionale, întâlniri cu şefi de stat, Malala este cunoscută în întreaga lume, la doi ani după ce a fost ţinta atacului talibanilor.

 „Scrisul, mai puternic decât sabia”

Mediatizarea tinerei nu este însă pe placul tuturor pakistanezilor din Valea Swat, regiune cuprinsă de violenţe şi tulburările din Afganistan. Cercurile islamiste o consideră „un agent al Statelor Unite” sau al „Occidentului”, cu misiunea de a-i corupe pe tineri şi de a răspândi cultura anti-islamică.

Adolescenta le-a răspuns criticilor şi a afirmat, în vara anului 2013 la sediul ONU de la New York, că „scrisul este mai puternic decât sabia” şi că nu simte „niciun fel de ură faţă de talibanul” care a împuşcat-o.

Ea mărturiseşte că visează ca, într-o bună zi, să devină politician în Pakistan. La discursul de la tribuna ONU, Malala a purtat şalul care i-a aparţinut lui Benazir Bhutto, singura femeie care a fost prim-ministru în Pakistan, asasinată la sfârşitul lui 2007, la scurtă vreme după întoarcerea din exil.

Sursa: Mediafax