Un tânăr grec venit în România a ajuns să traducă pentru Ceauşescu. În scurt timp, dictatorul a cerut ceva „de natură personală” pentru Tovarăşa: „A fost un moment foarte delicat”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ioannis Alfieris a venit prima dată în România în 1979, ulterior a lucrat la Ambasada Greciei în ţara noastră, ca translator la nivel de preşedinţi. După mai bine de trei decenii, rememorează două experenţe „delicate” trăite cu cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu. Totul a început înaintea unei vizite pe care Ceauşescu urma să o facă în Grecia.

 Prima dată, Ioannis Alfieris a venit în România în 1979, iar între 1980 şi 1985 a urmat cursurile facultăţii de construcţii civile, industriale şi agricole. Ulterior a lucrat timp de aproape cinci ani, între 1982 şi 1986, la Ambasada Greciei în ţara noastră, ca translator la nivel de preşedinţi. Acum, după trei decenii, rememorează întâlnirile lui „exotice” cu cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Ce discuta Ceauşescu cu omologul său grec

În perioada în care a lucrat la Ambasada elenă din Bucureşti, spune că a adunat un bagaj de cunoştinţe foarte important. „Această experienţă nu poate fi descrisă, aduce o maturitate. Nu este o experienţă ce aduce date tehnice, ci aduce un bagaj de cunoştinţe foarte, foarte larg. Au fost momente deosebit de importante, în care s-au luat decizii în privinţa istoriei unei ţări, precum şi alte decizii importante la nivel regional”, povesteşte Ioannis Alfieris.

Rugat să îl descrie pe Nicolae Ceauşescu, pentru care a fost translator în cadrul discuţiilor care au avut loc la Ambasada Greciei din România, spune că acesta „a fost o persoană foarte dură, fără argumente şi cu păreri inflexibile în privinţa unor decizii”. „Cu toţi am cunoscut clipele grele prin care a trecut România în acea experienţă politică nefericită”, este de părere Ioannis Alfieris.

Unul dintre subiectele importante din discuţiile bilaterale de la ambasada elenă l-a constituit cel privind renunţarea la arme nucleare în zona Balcanilor. Un alt subiect, despre care Alfieris afirmă că a şi fost pus în practică, a fost cel legat de comunitatea greacă din România. „În acea perioadă s-au luat decizii foarte importante în legătură cu drepturile emigranţilor politici din România. În România au trăit, după al II-lea război mondial, un mare număr de greci care au urmat aici şcoli şi facultăţi. Atunci nu aveau voie să se întoarcă în Grecia, iar un mare merit al discuţiilor la nivel de preşedinţi, la acea vreme, a fost că drepturile depline ale cetăţenilor greci, după 1981, au putut fi transferate în Grecia. Mă refer la drepturile de pensii, drepturi civile şi recunoaşterea studiilor”, a mai arătat Ioannis Alfieris.

Episodul „tovarăşa academician peste noapte”

Rugat să povestească un moment mai deosebit trăit în anii ’80 la ambasada elenă, interlocutorul nostru nu a stat mult pe gânduri. El a dezvăluit cum, înaintea unei vizite pe care Ceauşescu urma să o facă în Grecia, dictatorul a cerut autorităţilor elene ca acestea să îi acorde tovarăşei sale de viaţă, peste noapte, titlul de academician, condiţionând, într-un fel, vizita sa în Grecia de acest lucru.

„A fost un moment destul de delicat, destul de greu. Bineînţeles că nu s-a acceptat”, îşi aminteşte Ioannis Alfieris.

Un alt moment dificil a fost când, după o vizită efectuată de Nicolae Ceauşescu în Grecia la câteva mari universităţi, la întoarcerea în România, a cerut un referat. „Fiind la universitate, au fost observate cadrele didactice şi studenţii. Când a fost analizată problema, el (Ceauşescu-n.red.) a exclamat: >”, ne spune zâmbind interlocutorul nostru.

„A FOST UN MOMENT FOARTE DELICAT”. Cererea „de natură personală” făcută de Nicolae Ceauşescu pentru Tovarăşa