ADN-ul antic rescrie povestea modului în care s-au răspândit limbile germanice și celtice în Europa

ADN-ul antic arată modul în care s-au răspândit limbile germanice. Sute de milioane de oameni vorbesc astăzi limbi germanice, cum sunt engleza, olandeza, germana, daneza și suedeza. Originile acestor limbi, dar și ale limbilor celtice, cândva răspândite în mare parte din Europa, continuă să ridice numeroase întrebări în rândul arheologilor și lingviștilor.

Două studii publicate în revista Nature, bazate pe analizarea ADN-ului antic, oferă noi indicii despre modul în care s-au răspândit limbile germanice și celtice pe continentul european. Cercetătorii au analizat 712 genomuri antice, în principal din Epoca Fierului, alături de alte 4.009 genomuri deja disponibile, comparând migrațiile populațiilor cu dovezi arheologice precum inscripțiile runice, ceramica și practicile funerare.

În cazul limbilor germanice, rezultatele indică o migrație necunoscută anterior din regiunea baltică, probabil din zona dintre Finlanda și nord-estul Suediei, către Danemarca și sudul Suediei. Această deplasare ar fi putut contribui la introducerea limbilor germanice în Scandinavia cu aproximativ 800 de ani mai târziu decât se presupunea până acum. În următoarele cinci secole, populațiile nou-venite s-au amestecat cu locuitorii regiunii.

Cum s-au răspândit limbile germanice în Europa?

Aproximativ acum 1.650 de ani, oamenii din sudul Scandinaviei au început să migreze către teritoriile actuale ale Germaniei, Poloniei și Țărilor de Jos, unde se vorbeau probabil limbi celtice. În aceeași perioadă au existat și migrații în sens invers, către Scandinavia, când începea să se contureze limba nordică veche, scrie ScienceAlert.

„Am descoperit o migrație necunoscută anterior, care a avut loc exact în perioada și regiunea în care ne-am fi așteptat să se răspândească cele mai vechi forme ale limbilor germanice”, explică geneticianul Hugh McColl, autorul principal al studiului.

Cum s-au răspândit limbile celtice?

Al doilea studiu contestă teoriile tradiționale despre originile limbilor celtice. Deși ipotezele dominante indicau coasta atlantică a Europei drept punct de plecare, noile date genetice sugerează că acestea s-au răspândit în urma unei migrații către vest, începută acum aproximativ 3.000 de ani.

Populațiile asociate culturii câmpurilor de urne, din Europa Centrală și de Est, s-ar fi deplasat către Franța, Britania, Irlanda, Peninsula Iberică și Italia, contribuind la răspândirea limbilor celtice.

În Epoca Fierului, acestea erau vorbite în mare parte a Europei. Astăzi, au supraviețuit doar câteva, în special în nord-vestul continentului: irlandeza, manx și gaelica scoțiană, din grupul goidelic, respectiv galeza, cornica și bretona, din grupul britonic.

„Originea limbilor celtice este dezbătută de peste 100 de ani. ADN-ul antic ne oferă o modalitate complet nouă de a evalua teoriile concurente și aduce dovezi importante în această discuție”, explică lingvistul Guus Kroonen.

Studiul 1

Studiul 2

Vă recomandăm să citiți și:

Cum mirosea Egiptul antic? Aromele pe care cercetătorii încearcă să le readucă la viață

Un colier din 42 de dinți, descoperit într-un mormânt vechi de aproximativ 5.000 de ani

O peșteră din Australia a păstrat secretele unor ritualuri bizare, vechi de 25.000 de ani

Ce era „legea lui Zeus”, regula sacră încălcată în Odiseea. De ce grecii hrăneau străinul înainte să-i afle numele