Ioan T.Morar: Păcatul turnătoriei mi se pare unul capital. Deşi nu există porunca: Să nu torni

Doi slujitori ai Dumnezeului. Doi prieteni sub adevărul Credinţei. Dar o realitate: turnătoria. Unul dintre prieteni îşi mistifică, trădează aproapele.

• Ziua în care Alexandru Ioan Cuza a introdus învăţământul obligatoriu şi gratuit. Ce păţeau părinţii care…
• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra

Reporter: Dur. Ce mai este omul după turnătorie?

Ioan T.Morar: Dacă după valul de demscări incomplete ar fi urmat unul de remuşcări complete şi s-ar fi răsturnat tone de cenuşă în cap, poate că, azi, acum, am fi fost un alt popor. mai curat, mai uscat. Cînd vezi, însă, cum turnătorii nu se sinchisesc de cei turnaţi, parcă ar putea să-ţi pară rău că nu ai fost şi tu.

Rep.: Îngrozitor. Ce mai este un om după ce-şi toarnă cel mai bun prieten?

I.T.Morar: Din fericire nu (mi-)am turnat şi nici nu am fost turnat de cel mai bun prirten. Dar încerc să-mi imaginez ce a fost în mintea şi motivaţiile turnătorului. Răspunsul e întins în romanul Sărbătoarea corturilor, tocmai apărut la Polirom. Şi nu e un răspuns clar, o recunosc. Păcatul turnătoriei mi se pare unul capital. Deşi nu există porunca: Să nu torni.

Rep.: Fără speranţă? Omul este al lui Dumnezeu, sluga Lui. Cum poţi să uiţi cui aparţii şi să torni.

I.T.Morar: Singurul care nu se sperie de păcatele noastre este Dumnezeu (Omul e singurul furnizor de păcate din Universul cunoscut). Personajul meu principal justifică păcatul turnătoriei prin aceea că dacă nu ar fi existat Iuda, deci, trădarea, Isus nu ar mai fi ajuns în mîinile duşmanilor şi nu ar mai fi fost răstignit. Caz în care Biblia ar fi fost alta. Şi, în linia personajului meu, pot să duc îndoiala mai departe: dacă nu ar fi existat păcate, ce s-ar fi întîmplat cu iertarea divină? Nu vreau să fiu avocatul diavolului, aşa că nu voi continua ramificaţiile întrebării

Rep.: Credinţă şi Turnătorie. Cum este posibil?

I.T.Morar: Cred că e posibil. Petru, care s-a lepădat de Isus (într-un fel de turnătorie inversă) a avut un destin important, după aceea, în interiorul Credinţei, al Bisericii. Cît despre turnătorii mei, lupta dintre iertare şi dispreţ nu s-a încheiat.

CINE ESTE IOAN T.MORAR (Sursă: Polirom):

Ioan T. Morar (n. 13 aprilie 1956, Seitin, judetul Arad) a absolvit in 1981, ca sef de promotie, Facultatea de Filologie a Universitatii din Timisoara, sectia romana-franceza. In perioada 1981-1986 a fost profesor de limba si literatura romana la Liceul Industrial „Textila” din Lugoj. Din 1987 devine redactor al revistelor Viata studenteasca si Amfiteatru. Dupa 1989 lucreaza la Cuvintul si Alianta Civica. In 1990-1991 este redactor-sef la „Varietati”, TVR, de unde pleaca prin demisie. Este membru fondator al Academiei Catavencu. Din toamna anului 2004 pina in 2009 este si senior editor la Cotidianul. A realizat mai multe emisiuni de televiziune, activind, pina in 1996, in grupul Divertis. In 2010 a fost numit consul general la Marsilia, functie din care a fost schimbat in 2012. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. A publicat volumele de versuri: Vara indiana (Albatros, Bucuresti, 1984; volum distins cu premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor), Fumul si spada (Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1989), Sovaiala (Brumar, Timisoara, 2000; volum distins cu premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor), Nerusinarea (Brumar, Timisoara, 2003) si Paloarea (Brumar, Timisoara, 2010). Poeziile sale au fost traduse in engleza, franceza, polona, spaniola si maghiara, in antologii si reviste culturale. La Editura Polirom a mai publicat Lindenfeld (ed. I, 2005; ed. a II-a, 2006; ed. a III-a, 2013; roman distins cu Premiul National de Proza al Ziarului de Iasi), Negru si Rosu (2013; roman nominalizat la Premiul „Cartea anului 2013” acordat de revista Romania literara) si Cartea de la capatul lumii (ed. I, 2007; ed. a II-a, 2015).

Sursa: Mediafax