Tehnica de recunoaştere facială arată arhitectura şi infrastructura pierdută a Imperiului Otoman şi rescrie modul în care se studiază aşezările vechi

În cartea sa numită Germany and the Ottoman Railways: Art, Empire, and Infrastructure, Christensen discută despre globalizare prin ochelarii proiectelor civile de amploare din secolele XIX şi XX. Deşi clădirile reprezintă figuri spectaculoase ale arhitecturii, „infrastructura este cea care ne modernizează”, a precizat autorul cărţii.

„Infrastructura creează imperii”, a declarat chiar în prima pagină a cărţii. Construcţia infrastructurii este, la multe niveluri, una de colaborare, trecând peste graniţe şi se bazează atât pe finanţe şi expertiză, cât şi pe mâna de lucru obişnuită, scrie Futurity.

• În urmă cu aproape opt decenii, italienii îl executau pe „Il Duce”
• A fost Caligula cel mai nebun dintre împărații romani? L-a amenințat pe zeul Jupiter că-l va…

Reţeaua feroviară a Imperiului Otoman, care include regiuni din Siria, Liban, Turcia, Irak, Israel şi Grecia, reprezintă în mare parte creaţia Germaniei. În timp ce Germania se ridica, devenind o putere europeană, Imperiul Otoman se afla în declin, iar proiectul a fost văzut de presa internaţională a acelei perioade ca unul colonial, dar legătura era totuşi una mai dinamică.

Autorul cărţii a găsit că staţiile de tren şi alte elemente ale infrastructurii aveau o natură transculturală. Arhitecţii germani au creat modelele standard bazate pe dimensiunea populaţiei oraşelor, dar arhitectura în sine, precum forma ferestrelor, se potriveşte cu cultura orientală, fiind realizate de lucrătorii autohtoni.

„Acesta este un moment care cristalizează globalizarea în arhitectură”, a precizat Christensen, „pentru că stilurile se amestecă, ideile şi modelele de arhitectură călătoresc şi se schimbă”.

Cartea sa face parte dintr-un proiect mai amplu care include şi imagistică 3D. Christensen, împreună cu echipa sa, au folosit scanări tridimensionale pentru a realiza hărţi care includ staţiile de tren otomane care diferă între ele, menţionând şi contribuţiile lucrătorilor, care de obicei nu se menţionează în istoria arhitecturală.

De asemenea, infrastructura în sine ilustrează contextul geopolitic al perioadei: nodurile feroviare importante arată punctele centrale, oraşele cele mai dezvoltate, iar legăturile între diferite oraşe ale diferitelor ţări sau regiuni pot ilustra legăturile politice, sociale şi economice între acestea.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Kosem, una dintre cele mai puternice femei din Imperiul Otoman care a controlat trei generaţii de sultani

Ienicerii, armata de elită a Imperiului Otoman, care au devenit inaimicii publici numărul 1

Ienicerii, sclavii care aveau putere şi privilegii nemaiîntâlnite – VIDEO

Suleiman Magnificul – adevărata poveste a celui mai ilustru sultan