Într-un orăşel italian casele se vând la preţul unei cafele. Ce ar trebui să ştie noii proprietari

Ollolai, un orăşel din regiunea muntoasă Barbagia, situată pe insula Sardinia, vinde sute de case abandonate la preţul de un euro, scrie CNN.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Ollolai nu este prima localitate italiană care încearcă o asemenea strategie inedită, dar ar putea fi singura care a mers „până la capăt”. Mai mult, zona pitorească are potenţialul de a atrage clienţi din toată lumea. Din păcate pentru viitorii cumpărători, renovarea unei case luate cu un euro va dura cel puţin trei ani şi va costa cel puţin 25.000 dolari.

Autorităţile vor să evite astfel transformarea orăşelului într-unul „fantomă”. În ultimii cincizeci de ani, populaţia Ollolaiului a scăzut de la 2.250 la 1.300 de persoane şi în fiecare an aici se nasc foarte puţini copii.

„Ne lăudăm cu originile preistorice”, spune Efisio Arbau, primarul din Ollolai. „Cruciada mea este să salvez tradiţiile unice de la dispariţie. Mândria faţă de trecut este puterea noastră. Am fost mereu nişte oameni încăpăţânaţi, nu am permis ca sătucul nostru să dispară”.

Oraşul-fantomă

Ollolai a fost cândva capitala Barbagiei şi rămâne un punct de reper în Sardinia. Unele tradiţii au supravieţuit timpului. Astfel, ciobanii continuă să vândă brânză de oaie, Casu Fiore Sardo. Arbau face o comparaţie între greutăţile oraşului şi luptele vechi ale strămoşilor.

„Am avut cândva un rege neînfricat, Dux Ospitone, care a unit toate triburile. Strămoşii noştri păgâni nu au plecat niciodată capul în faţa cotropitorilor romani, care ne-au denumit „barbari”, povesteşte Ospitone.

„Aceste dealuri sunt tărâmurile înalte ale Italiei şi noi suntem fiii lui „Braveheart, Inimă Neînfricată”.

În prezent, Ollolai, al cărui nume este inspirat de strigătul de luptă „alale”, doreşte să revină în actualitate. Arbau a luat legătura cu foştii proprietari – ciobani, fermieri şi meşteri populari – rugându-i să predea casele autorităţilor.

Citeşte continuarea în Gândul!