Roma, cel de al doilea oraş al Imperiului lui Napoleon

Napoleon Bonaparte este unul dintre cei mai mari strategi militari din istorie, expansiunea Imperiului său a luat prin surpindere întreaga Europă. Numele acestuia este în general asociat cu războaiele pe care el şi generalii săi le-au purtat şi cu schimbările sociale şi politice pe care acestea le-au adus. Asemenea oricărui alt cuceritor, Napoleon a vrut să transforme teritoriul cucerit, unul dintre oraşele care a fost ţinta acestor schimbări importante a fost Roma.

În 16 mai 1809, Napoleon a promulgat un decrat imperial prin care statul papal a fost anexat Imperiului Francez, iar Roma devenea „oraş imperial”. În data de 17 februarie 1810, Bonaparte declară Roma cel de al doilea oraş al imperiului său, acesta urmând să primeasă o serie de privilegii. De asemenea, orice prinţ imperial ar fi urmat să devină şi „Rege al Romei”. Această onoare a revenit fiului împăratului, Joseph-Charles Bonaparte, el devenind primu rege al Romei după Lucius Tarquinius Superbus, notează The History Blog.

• Sute de kilometri de drumuri antice, vechi de 2.700 de ani, au fost descoperite în Amazon
• Descoperire arheologică impresionantă la un sit al culturii Cucuteni. Ce au găsit arheologi din România și…

Acelaşi decret din 17 februarie a arătat grija pe care Bonaparte o avea faţă de monumentele Romei antice, împăratul luându-şi anagajamentul ca excavaţiile arheologice şi lucrările de restaurare a diferitelor monumente şi clădiri să fie făcute din bugetul imperial. În această perioadă a fost excavat Forumul roman, templul împăratului Vespasian, care a fost confundat cu templul lui Jupiter. De asemenea, fondurile direcţionate de către Napoleon au fost folosite pentru începerea excavaţiilor la Colosseum şi descoperirea structurilor subterane a căror utilizare a creat vii dezbateri în mediile academice ale vremii.

Administraţia imperială a Romei a investit resurse nu doar în recuperarea structurilor antice, ci şi în modernizarea oraşului; pentru aceste proiecte de transformare a peisajului urban fiind angajaţi arhitecţi celebri ai vremii, precum: Giuseppe Valadier, Giuseppe Camporese sau Guy de Gisors. De asemenea, autorităţile franceze au consolidat malurile râului Tibru şi au construit o serie de noi cimitire pentru a împiedica înhumarea decedaţilor între zidurile oraşului.

Din păcate pentru ambiţiile lui Napoleon, înfrângerile din 1814, urmate de abdicarea sa au transformat toate planurile pe care acesta le-a avut pentru Roma într-o curiozitate istorică, în urma cărora au rămas o serie de planşe.

Citeşte şi: