Cât de similari suntem din punct de vedere genetic cu părinții noștri. Răspunsul i-ar putea surprinde pe mulți

Pe măsură ce privim cum cei mici continuă să crească, avem tendința să căutăm asemănări cu părinții lor. Așadar, care dintre părinți contribuie mai mult din punct de vedere genetic?

Răspunsul depinde dacă întrebăm despre numărul total de gene moștenit de un copil de la mamă sau tată, sau dacă întrebăm care gene îndeplinesc mai multe sarcini. Însă, în orice caz, oamenii de știință consideră că răspunsul nu este chiar 50/50.

• O navă spațială NASA de pe orbita planetei Marte s-a deconectat în mod misterios
• Oamenii tocmai acum realizează că Pământul are o coadă, care se întinde pe milioane de kilometri

Spre exemplu, mulți oameni știu că genele sunt purtate pe firele de ADN care sunt împachetate în 23 de cromozomi în formă de X sau Y. Acești autozomi se află în interiorul nucleului unei celule, iar ADN-ul pe care îl conțin provine în mod egal de la ambii părinți. Însă, celula conține, de fapt, și un alt cromozom care se ascunde în mitocondrie. Mitocondria, adesea numită „uzina energetică a celulei”, produce energia celulei și joacă un rol important în cazul exercițiilor fizice și a îmbătrânirii, potrivit unui studiu publicat în 2011 în jurnalul Physiological Genomes. Totodată, mitocondria are propriul set de ADN, iar noi îl moștenim doar de la mamă.

Ce este „imprimarea” genetică

Totuși, în loc să ne întrebăm care dintre părinți contribuie cu mai multe gene, poate că ar fi mai de folos să întrebăm ce gene îndeplinesc mai multe obiective. Mare parte din diferențe superficiale observate la oameni nu apar din cauza genelor, ci din cauza unei serii de „întrerupători” chimici aflați în AND, care spun corpului ce porțiuni să citească și să „traducă” în proteine și ce să ignore.

„Există un nivel întreg de variații genetice între oameni care nu sunt doar secvențele genelor”, a explicat Marika Charalambous, genetician la King’s College London.

Prin intermediul unui fenomen numit „imprimare”, acești „întrerupători” sunt complet opriți în cazul anumitor gene, însă doar atunci când provin de la un anumit părinte. Aceste tipare continuă de-a lungul mai multor generații.

Spre exemplu, dacă gena „A” este imprimată pe linie paternă, va funcționa mereu dacă vine de la mamă, însă niciodată dacă vine de la tată.

„Expresia noastră genetică există mulțumită părinților”

Multe studii sugerează că există între 100 și 200 de gene imprimate în corp, însă unele cercetări sugerează că ar putea exista mai multe, potrivit unui articol publicate în 2012 în jurnalul PLOS Genetics. Aceste gene sunt deosebit de importante pentru creier și placentă, scrie Live Science.

Însă, chiar dacă „imprimarea” genelor favorizează un părinte în detrimentul celuilalt, asta nu înseamnă neapărat că suntem mai similari cu un anumit părinte. În cele din urmă, gena care este activă în noi ar putea fi „tăcută” în acel părinte, spune Edward Chuong, biolog la Universitatea din Colorado, Boulder.

„Putem spune că expresia noastră genetică există mulțumită părinților. Însă, este mai complicat să spunem că este mai similară cu unul dintre părinți”, subliniază Chuong.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Starea noastră de sănătate depinde de materialul genetic, dar și de mediul în care trăim

Un ADN special din ochii bufnițelor ar putea funcționa drept o „super-lentilă” cu vedere nocturnă

ADN-ul lui Cristofor Columb, studiat la sute de ani de la moartea lui. Ce caută cercetătorii

Celulele umane par mai tinere decât ale cimpanzeilor, în ciuda faptului că împărtășeșc 99% din codul genetic