Un ADN special din ochii bufnițelor ar putea funcționa drept o „super-lentilă” cu vedere nocturnă

Bufnițele se numără printre prădătorii aviari rari care își prind prada în timpul nopții, iar noi cercetări sugerează că există ceva special privind modul în care moleculele din ADN-ul ochilor acestor păsări sunt împachetate, astfel oferindu-le o vedere puternică în întuneric.

Prin intermediul procesului de selecție naturală, noul studiu propune că ADN-ul din celulele retinale ale bufnițelor ar fi fost „asamblate” în așa fel încât să acționeze asemenea unei lentile sau a unui „amplificator de vedere”, astfel îmbunătățind vederea pe timpul nopții.

• Ligrul: întâlnirea rară dintre regele leu și tigru
• „Apogeul extincției” este aproape: Pământul va pierde 3.000 de ghețari pe an

Trăsătura neobișnuită nu a mai fost văzută la păsări, ceea ce indică faptul că bufnițele au fost singurele pe această „cale” evoluționară, cel puțin în rândul păsărilor. Majoritatea păsărilor sunt diurne, la fel ca și oamenii, fiind mai active în timpul zilei și dormind pe timpul nopții.

Moleculele din ochii bufnițelor și-ar fi adaptat singure propria structură

Cercetătorii au analizat genomurile a 20 de specii diferite de păsări, inclusiv 11 bufnițe, astfel identificând unde a avut loc selecția pozitivă, adică unde au fost păstrate mutațiile benefice de-a lungul a mai multor generații. După cum era de așteptat, multe s-au întâmplat în zonele percepției senzoriale, motiv pentru care bufnițele pot auzi și vedea atât de bine.

Însă, oamenii de știință au mai descoperit și semne ale evoluției accelerate în cazul a 32 de gene, acestea fiind mai degrabă o surpriză. Aceste gene au fost asociate cu împachetarea ADN și condensarea cromozomilor, ca și cum moleculele din ochii bufnițelor și-au adaptat singure structura astfel încât să fie capabile să surprindă mai multă lumină.

Rezultatele rămân deocamdată ipotetice

Totuși, acesta nu este singurul impuls evoluționar al bufnițelor, păsările având retine împachetate cu celule „rod” pentru o vedere nocturnă mai bună. De asemenea, aceste celule ajută și la prinderea prăzii după lăsarea întunericului, potrivit Science Alert.

Rezultatele cercetătorilor rămân deocamdată ipotetice, însă sunt fascinante. Comparația genomurilor mai susține și ideea că bufnițele au evoluat cu adevărat de la un strămoș care era diurn, având în vedere că cele mai vaste modificări genetice par să aibă legătură cu îmbunătățirea abilităților pentru vânătoarea pe timp de noapte.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Fosila veche de 55 de milioane de ani a unei bufnițe dezvăluie cât de periculoase erau aceste păsări de noapte

Craniul unei păsări, conservat pentru 99 de milioane de ani în chihlimbar

Pui de bufniţă, salvat de sub o maşină de un profesor de la Facultatea de Istorie din Galaţi

Superstiţii demult uitate, readuse la viaţă. Motivul halucinant pentru care doi bărbaţi au ars de vie o bufniţă albă