O echipă de cercetători condusă de un român a creat o nouă modalitate de studiere a Alzheimerului la nivelul creierului

Pentru această nouă formă de imagistică medicală, cercetătorii au folosit o serie de izotopi ai cuprului.

Un recent care a fost realizat șoricei care sufereau boala Alzheimer oferă noi dovezi că izotopii de cupru pot fi utilizați pentru a detecta depozitele de proteine beta-amiloide care se formează în creierul persoanelor care suferă sau care se află în pericolul de a dezvolta o astfel de maladie, notează Medicalxpress.

• Oamenii de știință au dezvoltat o nouă metodă de a „asculta” limbajul ascuns al creierului
• Un psiholog explică de ce unele cântece ne rămân „blocate” în minte

Mai multe tipuri de izotopi degajă particule încărcate pozitiv numite pozitroni care sunt detectabile de scanere de tomografie cu emisie de pozitroni. Izotopul de cupru utilizat în studiu, Cu-64, durează mult mai mult decât izotopii de carbon sau fluor aprobați în prezent pentru utilizare pe subiecți umani, relatează cercetătorii.

Accesul la agenți de lungă durată ar face procesul de diagnosticare a Alzheimerului mai accesibil pentru persoanele care trăiesc departe de centrele medicale majore. Orice clinică cu un scaner PET ar putea avea agenții expediați la aceasta la timp pentru a utiliza compușii în scanările cerebrale ale pacienților care locuiesc în apropiere.

Diagnosticarea Alzheimerului cu ajutorul cuprului

Efortul de a dezvolta compuși pe bază de cupru pentru a detecta boala Alzheimer se dovedește a fi un efort extrem de complex, explică Liviu Mirica, profesor de chimie aflat la conducerea acestui nou studiu împreună cu cercetătorul Hong-Jun Cho. Orice agent de diagnostic creat în laborator trebuie să îndeplinească mai multe criterii.

„Există o parte care leagă cuprul și o altă parte care se leagă de aceste peptide amiloide”, explică Mirica.

În testele cu compuși creați în laboratorul , echipa a descoperit că regiunea de legare a cuprului a moleculei interferează cu fragmentul de legare a amiloidului. Pentru a depăși această problemă, cercetătorii au introdus un mic distanțier chimic între cele două componente. Acest lucru a îmbunătățit afinitatea moleculei lor pentru peptidele amiloide.

Pentru a fi eficienți, totuși, astfel de agenți de diagnosticare trebuie să fie capabili să traverseze bariera hematoencefalică. „Trebuie să fie suficient de mic și suficient de gras pentru a intra în creier”, a spus Mirica. „Dar nu poate fi prea gras, pentru ca atunci s-ar putea sa nu fie biodisponibil”.

Când și-au testat prima dată compușii pe țesutul cerebral al șoarecilor, cercetătorii au văzut că afinitatea agenților lor pentru depozitele de amiloid era limitată. Adăugarea unei a doua componente de legare a amiloidului la moleculă a îmbunătățit legarea acesteia și a îmbunătățit capacitatea sa de a trece prin bariera hematoencefalică.

Citește și:

Un nou studiu a confirmat legătura „incontestabilă” dintre bacteriile intestinale și Alzheimer

Consumul excesiv de alcool poate duce la cazuri mai timpurii și mai severe de Alzheimer

Particulele de aer poluat din creierele tinerilor, asociate cu Alzheimer și Parkinson

Aportul de fructoză ar putea declanșa Alzheimerul