Bacteriile mortale ar putea răspândi rezistența la antibiotice mai repede decât ne-am fi imaginat

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Antibioticele au salvat nenumărate vieți de-a lungul deceniilor. Însă, pentru agenții patogeni pe care îi ucid, antibioticele sunt un dușman antic, unul cu care au ajuns deja capabile să lupte.

Se pare că răspândirea rezistenței la antibiotice ar putea să nu fie atât de constrânsă pe cât am crezut, oferind mai multor specii un acces mult mai ușor la rezistența la antibiotice decât ar fi prezis modelele științifice anterioare.

Concluziile provin dintr-un studiu realizat de cercetătorul Jan Zrimec, de la Universitatea de Tehnologie Chalmers din Suedia, care a căutat semne de mobilitate printre elementele ADN numite plasmide.

Dacă un genom ar fi o „carte de bucate”, plasmidele ar putea fi hârtiuțele cu rețete prețioase furate de la prieteni și rude, iar multe conțin instrucțiuni pentru fabricarea materialelor care pot ajuta bacteriile să supraviețuiască în condiții de stres. Pentru bacterii, o doză de antibiotice este extrem de stresantă.

Rețeta secretă a unei plasmide

Pe măsură ce diferite specii de microbi au descoperit noi modalități de a împiedica dezvoltarea competitorilor lor bacterieni de-a lungul anilor, bacteriile au inventat noi modalități de a le combate.

Aceste măsuri de apărare sunt adesea păstrate în codificarea plasmidelor, permițând celulelor bacteriene să distribuie cu ușurință rezistența printr-un proces numit îmbinare.

Pentru ca plasmidele să fie distribuite pe scară largă între celule, acestea trebuie să posede o regiune de codificare genetică numită „secvența originii transferului” sau oriT. Această secvență este cea care interacționează cu o enzimă care copie plasmida. Fără oriT, rețeta secretă a unei plasmide este destinată să rămână în posesia proprietarului său.

O modalitate mult mai eficientă de căutare a secvențelor oriT

În trecut, oamenii de știință credeau că fiecare plasmidă trebuie să posede atât oriT, cât și un cod pentru enzimă, astfel încât aceasta să fie împărtășită prin îmbinare. Însă, în zilele noastre, este clar faptul că enzima nu este neapărat specifică unei secvențe oriT, ceea ce înseamnă că dacă o celulă bacteriană conține numeroase plasmide, unele ar putea beneficia de enzimele codificate de altele.

Dacă dorim să alcătuim un catalog de plasmide care pot fi împărtășite, inclusiv cele care conțin instrucțiuni pentru rezistența la antibiotice, trebuie pur și simplu să știm câte dintre acestea conțin o secvență oriT. Din păcate, identificarea și cuantificarea acestor secvențe este un proces dificil și laborioasă. Așadar, Zrimec a dezvoltat o modalitate mult mai eficientă de căutare a secvențelor oriT.

Cercetătorul a aplicat descoperirile într-o bază de date cu peste de 4.600 de plasmide, calculând modul în care plasmidele mobile obișnuite se bazau pe prevalența oriT.

Cercetătorii nu au realizat cât de comună este această secvență esențială

Astfel, se pare că oamenii de știință nu și-au dat seama cât de comună este această secvență esențială, rezultatele obținute de către Zrimec fiind de opt ori mai mari față de cele din estimările anterioare.

De asemenea, studiul cercetătorului sugerează că jumătate dintre secvențele oriT pe care le-a găsit se potrivesc cu enzime de îmbinare dintr-un grup MOB în totalitate diferit, ceea ce ar presupune că limitele dintre speciile bacteriene ar putea fi mai permeabile pentru plasmide decât au crezut oamenii de știință până acum.

Vești proaste pentru dezvoltarea noilor tratamente antibacteriene

Acestea sunt vești îngrijorătoare pentru dezvoltarea noilor tratamente antibacteriene.

„Aceste rezultate ar putea implica faptul că există o rețea robustă pentru transferul plasmidelor între bacterii la oameni, animale, plante, sol, medii acvatice și industrii, dacă ar fi să numim doar câteva”, a precizat Zrimec, citat de Science Alert.

„Genele de rezistență apar în mod natural în multe bacterii diferite din aceste ecosisteme, iar rețeaua ipotetică ar putea însemna că genele din toate aceste medii pot fi transferate bacteriilor care cauzează boli la om”, a mai spus cercetătorul.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Infecția cu virusul Zika ar putea fi tratată cu o serie de antibiotice obișnuite

Un nou test poate găsi bacteriile rezistente la antibiotice din sângele unui pacient în doar o oră

Realizare istorică. Oamenii de știință au reușit secvențierea genetică a ciupercii folosite pentru a obține primele antibiotice

A fost descoperită o nouă bacterie rezistentă la antibiotice