Home » Știință » Pandantivele din dinți de elan dovedesc rolul esențial al acestui animal în Epoca de Piatră

Pandantivele din dinți de elan dovedesc rolul esențial al acestui animal în Epoca de Piatră

Sursă foto: pictură de TOM BJÖRKLUND

Publicat: 31.01.2021

Cum te-ai simți dacă ai purta o haină, o rochie sau o fustă decorată cu 300 de incisivi? Elanul era cel mai important animal pentru oamenii din Epoca de Piatră, care trăiau în pădurile de conifere din emisfera nordică. Dinții lui reprezentau probabil cea mai râvnită parte a corpului. Incisivii erau transformați în pandantivele din dinți de elan, făcute cu sfori din fibre sau tendoane de animale.

În urmă cu aproximativ 8.200 de ani, pe insula Yuzhniy Oleniy Ostrov, se afla un cimitir uriaș. Insula era situată în lacul Onega din Republica Karelia, Rusia. Aici erau înmormântați bărbați, femei și copii de diferite vârste. Multe dintre morminte conțin o abundență de obiecte și ocru roșu. Acestea ne arată dorința familiei de a-i asigura celui îngropat tot confortul necesar în lumea de dincolo.

Pandantivele făcute din incisivi de elan erau, se pare, atașate de haine și accesorii, precum rochii, paltoane, pelerine, pălării sau curele. Cu toate că nu s-au păstrat niște veștminte întregi, modul în care erau atașați acești dinți ne arată ce tip de haină ar fi putut fi rămășițele textile descoperite, conform University of Helsinki.

Ce au descoperit oamenii de știință despre pandantivele din dinți de elan

Un studiu condus de arheologul Kristiina Mannermaa și-a propus să stabilească cine erau persoanele îngropate în ținute decorate cu ornamente din dinți de elan și ce au însemnat pandantivele pentru ei. Studiul a analizat tehnica de fabricație a unui total de peste 4.000 de ornamente dentare sau modul în care dinții au fost prelucrați pentru atașare. Rezultatele au fost surprinzătoare. Practic toți dinții fuseseră prelucrați identic, prin crearea unuia sau mai multor caneluri mici la vârful rădăcinii, ceea ce a făcut mai ușoară legarea pandantivelor.

Doar în două cazuri a fost făcută o mică gaură în dinte pentru a fileta. Ambele au fost găsite în mormântul aceleiași femei. Pandantivele cu dinți găsite în mormintele situate în zona baltică și în Scandinavia, din aceeași perioadă cu mormintele Yuzhniy Oleniy Ostrov, sunt aproape exclusiv perforate. Perforarea este cel mai sigur mod de a fixa pandantivul, dar realizarea găurilor în vârful îngust al unui dinte este mai laborioasă decât canelarea.

Elementele externe, cum ar fi ornamentele, pot influența și numele pe care grupurile învecinate le folosesc pentru a se referi la o comunitate. „Chiar dacă există pandantive din castor și dinți de urs în morminte, numărul dinților de elan din ele este copleșitor”, spune Mannermaa.

Care era semnificația acestor obiecte pentru oamenii din Epoca de Piatră

Cel mai mare număr de dinți de elan s-a găsit în mormintele tinerilor adulți, bărbați și femei. Cel mai mic a fost găsit în cele ale copiilor și persoanelor în vârstă. Cu alte cuvinte, ornamentele dinților de elan erau într-un fel sau altul legate de vârstă. Posibil să fie legate, în mod specific, de vârstele propice pentru reproducere.

Elanul a fost cel mai important animal din ideologia și credințele vânătorilor-culegători preistorici din zona pădurii eurasiatice. Numărul lor limitat a făcut ca dinții de elan să fie un material valoros pentru vânătorii antici. Elanii nu au fost uciși foarte des. De asemenea, nu toți membrii comunității au contribuit la vânătoare.

Se poate ca unei singure persoane să i se fi dat toți incisivii unui elan prins. Aceste animale au un total de opt incisivi. Șase permanenți în maxilarul inferior și doi canini permanenți în formă de incisivi. Uneori, și ceilalți dinți de elan erau, de asemenea, transformați în ornamente. Cele mai mari pandantive au necesitat dinții a cel puțin 8 până la 18 elani.

Studiul a fost publicat în seria Științe arheologice și antropologice. Pe lângă Mannermaa, a contribuit la studiu Riitta Rainio de la Universitatea din Helsinki, Finlanda. S-au implicat și Evgeniy Yurievich Girya și Dmitriy Gerasimov de la Muzeul de antropologie și etnografie al lui Petru cel Mare din Sankt Petersburg, Rusia.