Prima pagină D:News

Fosile neobişnuite: au fost descoperite rămăşiţele unei păsări cu dinţi ciudat alcătuiţi

01.08.2013 | ● Vizualizări: 464
Dinţii păsărilor serveau la spargerea exoscheletului dur al unor nevertebrate cu care se hrăneau.      + zoom
Galerie foto (2)

La prima vedere, nu era vorba despre un prădător înfricoşător: pasărea era doar de mărimea unei vrăbii. Dar fosila este extrem de interesantă datorită dinţilor cu o structură deosebită, ca şi prin faptul că o parte din conţinutul stomacal s-a păstrat.

Fosila a fost descoperită în provincia Liaoning din China, o regiune în care, în ultimii 15 ani, au fost găsite numeroase fosile datând din perioada cretacică (în urmă cu 145-65 de milioane de ani). Cretacicul, ultima perioadă a Mezozoicului, a fost o perioadă în care s-au diversificat numeroase grupuri de vieţuitoare, precum dinozaurii şi păsările.

Fosila aparţine unei păsări de mici dimensiuni - cam cât o vrabie - care a trăit în urmă cu 125-121 de milioane de ani. Spre deosebire de păsările actuale, multe dintre aceste păsări străvechi aveau dinţi, aşa cum avea şi această specie, numită de cercetători Sulcavis geeorum. Dinţii săi ascuţiţi şi cu margini zimţate, cu creste de smalţ, îi permiteau să spargă exoschetelul chitinos al insectelor şi cochiliile melcilor sau carapacele crustaceelor cu care se hrănea, ceea ce, cred oamenii de ştiinţă, este o dovadă a specializării înalte la care ajunseseră păsările în Mezozoic.

Sulcavis geeorum aparţine unui grup, azi dispărut, de păsări cu dinţi, numit Enantiornithines, cel mai numeros grup de păsări în era dinozaurilor.



Fosila este atât de bine conservată, încât s-a păstrat chiar şi o parte din conţinutul stomacal, ceea ce permite paleontologilor să afle date importante despre modul de hrănire al păsărilor şi despre biodiversitatea terestră din Mezozoic.

Pădurile din acea perioadă erau pline de forme de viaţă animale, printre care numeroase vertebrate: pterodactili, dinozauri (precum Microraptor), şopârle primitive şi păsări. Regiunea unde se găseşte azi Liaoning era, în mod evident, o zonă unde biodiversitatea păsărilor atingea o mare amploare.

Ciudaţii dinţi ai lui Sulcavis geeorum ar putea lămuri unul dintre misterle evoluţiei păsărilor: nimeni nu ştie de ce păsările primitive aveau dinţi. Nu e clar nici de ce păsările şi-au pierdut dinţii de cel puţin 4 ori în cursul evoluţiei lor. De fapt, şi păsările moderne au încă în genomul lor genele care controlează dezvoltarea dinţilor, dar aceste gene sunt dezactivate; de aceea, speciile actuale de păsări nu au dinţi.

Concepţia tradiţională este aceea că dinţii păsărilor au dispărut în cursul evoluţiei deoarece erau prea grei, iar păsările şi-au dezvoltat, în locul lor, un cioc cornos, mai uşor, pentru a-şi reduce greutatea corpului, ceea ce le permitea să zboare.  Însă dinţii lui Sulcavis geeorum sunt destul de mici şi e greu de imaginat că ar avea un impact atât de mare asupra greutăţii corpului; prin urmare, studiul lor ar putea aduce lămuriri asupra cauzelor reale ale dispariţiei dinţilor la păsări, în decursul evoluţiei acestora.

Sursa: Live Science / Credit foto: Stephanie Abramowicz