La Belle Époque, „epoca de aur” în care condițiile de trai au crescut considerabil

La Belle Époque („Epoca frumoasă”) este o denumire dată în Franța perioadei cuprinse de la sfârșitul războiului franco-prusac (1871) și până la începutul Primului Război Mondial (1914).

Denumirea a fost aleasă pentru că standardele de trai pentru clasele sociale superioare și medii au crescut, fapt ce a dus la considerarea acestei perioade drept „o epocă de aur” în comparație cu umilințele suferite până atunci și devastarea care a urmat, evenimente ce au schimbat complet mentalitatea Europei. Totuși, clasele inferioare nu au beneficiat în același mod de „epoca de aur”.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Înfrângerea suferită în războiul franco-prusac dintre anii 1870 și 1871 a dus la prăbușirea celui de-Al Doilea Imperiu Francez al lui Napoleon al III-lea, astfel că s-a ajuns la declararea celei de-a treia Republici Franceze. Sub acest regim, o serie de guverne slabe și de scurtă durată au deținut puterea. Rezultatul nu a fost un haos, după cum ne-am fi așteptat, ci o perioadă de profundă stabilitate datorită naturii regimului: „ne dezbină cel mai puțin”, o frază atribuită președintelui contemporan Adolphe Thiers ca recunoaștere a incapacității oricărui grup politic de a prelua în mod direct puterea.

O stabilitate care a pus bazele dezvoltării și inovării artelor, științelor și culturii materiale

Cu siguranță, viața era diferită în comparație cu deceniile anterioare războiului franco-prusac, atunci când Franța trecuse printr-o revoluție, o teroare sângeroasă, un imperiu care cucerea totul, o întoarcere la regalitate, o revoluție și o regalitate diferită, încă o revoluție, iar apoi un alt imperiu.

De asemenea, pacea s-a așternut și peste vestul și centrul Europei, având în vedere că noul Imperiu German din estul Franței echilibra marile puteri ale Europei și prevenea alte războaie. Totodată, Franța și-a extins considerabil imperiul în Africa. Această stabilitate a pus bazele dezvoltării și inovării artelor, științelor și culturii materiale.

Producția industrială a Franței s-a triplat în timpul perioadei La Belle Époque, mulțumită efectelor și dezvoltării continue a revoluției industriale. Industria fierului, chimiei și a electricității a crescut, oferind materii prime care au fost folosite, parțial, de noile industrii auto și aviatice. Comunicațiile în întreaga țară au fost sporite prin utilizarea telegrafului și a telefonului, în timp ce căile ferate s-au extins considerabil. Agricultura a fost ajutată de utilajele noi și îngrășămintele artificiale.

Consumul de băuturi spirtoase s-a triplat în timpul „epocii de aur”

Mai mult, calitatea și cantitatea alimentelor s-au îmbunătățit, consumul de pâine și vin a crescut cu 50% până în 1914, iar cel de bere cu 100%. Consumul de băuturi spirtoase s-a triplat, în timp ce consumul de zahăr și cafea s-a cvadruplat, potrivi ThoughtCo.

Cu toate acestea, în anumite privințe, La Belle Époque a fost departe de „o epocă de aur”. În pofida creșterii masive a bunurilor și consumului privat, mai multe grupuri reacționare au început să descrie epoca drept decadentă, chiar degenerată, iar tensiunile rasiale au crescut pe măsură ce o nouă formă de antisemitism modern a evoluat și s-a răspândit în Franța, adepții curentului dând vina pe evrei pentru aparentele aspecte negative ale epocii. Mare parte din populația urbană locuia în case îngrămădite, avea condiții de muncă teribile și o stare de sănătate precară.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Patru destinaţii turistice mai puţin cunoscute de lângă Paris care merită vizitate

Una dintre cele mai sinistre perioade din istoria Parisului, atunci când oamenii făceau pâine din oase umane

Verde de Paris, culoarea care a făcut numeroase victime în Epoca Victoriană

Spectacolul morții de la morga din Paris, obsesia morbidă a parizienilor din secolul al XIX-lea