Veninul anemonei de mare australiene ar putea ajuta la dezvoltarea de tratamente salvatoare

Lauren Ashwood, cercetător la Universitatea de Tehnologie din Queensland (QUT), a studiat veninul anemonei de mare, în special al Telmatactis stephensoni, o anemonă de recif care poate crește până la 10 centimetri.

Ashwood a descoperit că veninul anemonei de mare diferă în funcție de modul în care urmează să fie folosit (apărare, atac sau digestie) și că toxinele sunt situate în locuri specifice pentru fiecare funcție.

• Ce este ura și de ce apare?
• De ce ne gândim obsesiv la aceleași lucruri noaptea

„Spre deosebire de șerpi, care inoculează veninul prin intermediul colților, veninul lui T. stephensoni este un cocktail complex de toxine care se poate găsi în celulele înțepătoare din structura anemonei”, spune Lauren Ashwood, citată de EurekAlert.

Cum am putea folosi toxinele în mod terapeutic?

„Analiza celor 3 zone funcționale majore, tentacule, epidermă și gastrodermă, a revelat faptul că locul producției toxinei corespunde rolului pentru care aceasta va fi folosită: atac, apărare sau digestie”, a spus Ashwood.

„Descoperirea ne va ajuta să punem toxinele în context cu rolul lor și să aflăm cum le-am putea folosi în mod terapeutic”, a mai spus ea.

Veninul animalelor a fost folosit pentru tratarea oamenilor de-a lungul istoriei, veninul de șarpe fiind folosit ca medicament încă din secolul al VII-lea î.Hr.

„Toxinele peptidice de la animalele veninoase sunt folosite în tratamente pentru afecțiuni precum tulburări cardiovasculare, boli autoimune, diabet, vindecarea rănilor, HIV, cancer și durere cronică”, a spus Ashwood.

Folosirea veninului de-a lungul istoriei

„În total, am găsit 84 de toxine potențiale în T. stephensoni, inclusiv una care nu fusese cercetată înainte. O mostră din această toxină necunoscută, numită U-Tstx-1, a fost trimisă la un laborator specializat din Ungaria pentru analiză”, spune cercetătoarea.

„Având în vedere faptul că această toxină a fost găsită în gastroderma anemonei de mare, ar putea fi implicată în digestie; ar putea fi un nou tip de co-lipază, enzime care descompun grăsimile. Această toxină ar putea fi, de asemenea, similară cu o toxină din veninul șerpilor mamba negri, care stimulează contracțiile musculare intestinale”, a adăugat ea.

Profesorul Peter Prentis, de la Centrul de Agricultură și Bioeconomie al QUT spune că cercetătorii sunt interesați de studiul veninurilor care produc durere pentru a putea crea analgezice.

Veninul anemonei de mare, sursă pentru crearea de analgezice

„Dacă putem izola neurotoxina și găsim receptorul celulelor nervoase pe care îl activează, am putea dezvolta un blocant pentru a opri activarea și a trata afecțiuni precum durerea cronică de spate”, a spus profesorul Prentis.

„Asta înseamnă că toxinele din acontia (fir lung și înțepător folosit pentru a îndepărta potențialii prădători, care provoacă dureri intense atât animalelor marine, cât și oamenilor) ar putea fi o sursă de „antidot” pentru unele tipuri de durere cronică”, spune el.

Profesorul Prentis a spus că noile tehnici analitice au condus la o schimbare către descoperirea bazată pe toxine, diferită de metoda anterioară în care veninul brut era testat mai întâi împotriva unei ținte pentru a se cerceta activitatea dorită.

„Această nouă strategie permite descoperirea de peptide care ar fi putut rămâne nedescoperite, de exemplu, cele care pot să nu fie foarte abundente în venin sau care posedă mecanisme de acțiune neprevăzute. Totuși, descoperirea determinată de toxine pentru a găsi candidați terapeutici poate fi ca găsirea unui ac într-un car cu fân și este posibil ca nu toate toxinele peptidice să aibă același succes ca produsele farmaceutice”, a concluzionat Prentis.

Studiul a fost publicat în revista Molecular Ecology.

Vă recomandăm să citiți și:

O bacterie mortală infectează copiii de peste 1.400 de ani

Ce s-a întâmplat după ce doi bolnavi de cancer au primit celule imunitare modificate genetic?

Un studiu a descoperit că Parkinson nu este doar una, ci două maladii

Oamenii de știință au identificat zeci de gene care permit cancerului să evite sistemul imunitar