Istoria ar putea fi rescrisă. De ce au părăsit vikingii Groenlanda?

Un nou studiu sugerează că schimbările de temperatură nu au contribuit la abandonarea așezărilor nordice din Groenlanda în secolul al XV-lea, ci ariditatea crescută.

Unul dintre marile mistere ale istoriei medievale târzii este de ce norvegienii, care stabiliseră așezări în sudul Groenlandei în 985, le-au abandonat la începutul secolului al XV-lea? Mult timp s-a crezut că temperaturile mai scăzute, asociate cu Mica Epocă Glaciară, au reprezentat motivul.

• Harriet Quimby, prima femeie care a traversat în zbor Canalul Mânecii
• Frații Montgolfier, inventatorii balonului cu aer cald. Pionierii zborului cu echipaj uman

Cu toate acestea, o nouă cercetare, condusă de Universitatea din Massachusetts – Amherst, infirmă această veche teorie. Nu scăderea temperaturilor a contribuit la alungarea nordicilor din Groenlanda, ci seceta.

Atunci când nordicii s-au stabilit în Groenlanda, au prosperat prin curățarea terenului de arbuști și plantarea de iarbă pentru animalele lor.

De ce a devenit viața în Groenlanda nesustenabilă?

Populația din Așezarea de Est a atins un vârf de aproximativ 2.000 de locuitori, dar s-a prăbușit destul de repede, aproximativ 400 de ani mai târziu.

Timp de zeci de ani, oamenii de știință au crezut că dispariția așezării estice a fost declanșată de Mica Epocă Glaciară, o perioadă cu vreme rece, în special în Atlanticul de Nord, care a făcut ca viața agricolă în Groenlanda să devină nesustenabilă.

Cu toate acestea, după cum subliniază Raymond Bradley, profesor universitar la UMass Amherst și unul dintre co-autorii lucrării, „înainte de acest studiu, nu existau date de la locul real al așezărilor vikingilor„.

„Nimeni nu a mai studiat acest loc în care au trăit vikingii”

În schimb, datele carotei de gheață pe care studiile anterioare le-au folosit pentru a reconstitui temperaturile istorice din Groenlanda au fost luate dintr-un loc aflat la peste 1.000 de kilometri spre nord și la o altitudine mai mare cu peste 2.000 de metri. „Am vrut să studiem modul în care clima a variat în apropiere de fermele nordice”, spune Bradley, potrivit EurekAlert.

Astfel, ei au călătorit până la un lac numit Lacul 578, situat aproape de unul dintre cele mai mari grupuri de ferme din așezarea estică.

Acolo, au petrecut trei ani adunând mostre de sedimente din lac. „Nimeni nu a mai studiat de fapt această locație înainte”, spune Boyang Zhao, autorul principal al studiului, publicat în Science Advances.

Ei au analizat apoi acel eșantion, vechi de 2.000 de ani, pentru doi markeri diferiți. Primul, o lipidă, cunoscută sub numele de BrGDGT, care poate fi folosită pentru a reconstitui temperatura.

Consecințele secetei ar fi fost grave

Un al doilea marker, derivat din învelișul ceros de pe frunzele plantelor, poate fi folosit pentru a determina ratele la care ierburile și alte plante au pierdut apă din cauza evaporării. Prin urmare, acesta este un indicator al condițiilor de secetă.

„Ceea ce am descoperit este că, în timp ce temperatura nu s-a schimbat aproape deloc pe parcursul colonizării nordice a sudului Groenlandei, aceasta a devenit în mod constant mai uscată în timp”, spune Zhao.

În astfel de condiții, consecințele secetei ar fi fost grave. O secetă prelungită, pe lângă alte presiuni economice și sociale, ar fi putut înclina balanța suficient de mult pentru a face ca așezarea estică să devină nesustenabilă.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Coifurile cu coarne pe care le atribuim vikingilor provin, de fapt, de la o altă civilizație

Britanicii sau irlandezii au ajuns în Insulele Feroe înaintea vikingilor

Vikingii din Groenlanda. Cum au pus bazele coloniilor și de ce le-au părăsit

Secretul succesului vikingilor poate sta în taberele lor