Cum mirosea societatea antică? Oamenii de știință reconstruiesc mirosurile din trecut

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În ultimii ani, milioane de oameni din întreaga lume au suferit pierderea mirosului din cauza COVID-19. Această pierdere a evidențiat rolul important al mirosului în modul în care percepem și navigăm prin lume și a subliniat legăturile dintre miros și sănătatea fizică și mintală.

Mirosul a fost întotdeauna o componentă integrantă a experienței umane, dar până acum, trecutul a rămas în mare parte fără miros.

Cele mai multe mirosuri provin din substanțe organice care se descompun rapid, lăsând puține lucruri pe care arheologii să le cerceteze mii de ani mai târziu.

Acum, o echipă de cercetători de la Institutul Max Planck pentru Știința Istoriei Umane MPI caută noi modalități de a readuce la viață peisajele olfactive ale trecutului și de a folosi mirosul pentru a studia experiențele, comportamentul și societatea din trecut.

„Mirosul, un aspect puternic și subapreciat al experienței umane”

„Urmărirea mirosului în trecutul îndepărtat nu este o sarcină simplă”, spune Barbara Huber, autorul principal al lucrării, „dar faptul că istoria înregistrează expediții, războaie și schimburi pe distanțe lungi pentru a achiziționa materiale cu proprietăți olfactive puternice – cum ar fi tămâia și mirodeniile – dezvăluie cât de important a fost mirosul pentru omenire”, a explicat aceasta, potrivit EurekAlert.

Înțelegerea dimensiunii senzoriale a istoriei umane și a utilizării substanțelor mirositoare și aromatice poate contribui la cunoașterea multor aspecte ale trecutului – inclusiv ritualuri, parfumerie, igienă, bucătărie, comerț și schimburi comerciale.

Dar, deoarece mirosul face parte din modul în care experimentăm, înțelegem și navigăm în lume, mirosurile antice pot oferi, de asemenea, informații despre aspecte mai generale ale trecutului, de la ierarhia socială și practicile sociale, la identitatea de grup.

„Mirosul este un aspect puternic și subapreciat al experienței umane”, notează profesorul Nicole Boivin, autor principal al studiului și director al Departamentului de Arheologie din cadrul MPI.

Noi aspecte ale lumii antice

„Mirosurile ajung direct la creierul nostru și ne motivează în moduri esențiale – fie pentru a evita pericolul, fie pentru a identifica ceva care ne face bine sau pentru a ne aminti ceva din trecut, de exemplu.”

„Utilizând urme de substanțe parfumate păstrate în artefacte și elemente arheologice”, adaugă Huber, „metode noi dezvăluie mirosurile puternice care au fost o caracteristică cardinală a realităților trăite în antichitate și care au modelat acțiunile, gândurile, emoțiile și amintirile oamenilor.”

Prin valorificarea noilor abordări biomoleculare și prin corelarea noilor date cu informațiile din textele antice, reprezentările vizuale și înregistrările arheologice și de mediu mai ample, cercetătorii au posibilitatea de a deschide noi aspecte ale lumii antice, ale societăților și culturilor noastre în schimbare și ale evoluției noastre ca specie.

Autorii noului studiu, publicat în Nature Human Behaviour, speră că mai multe cercetări privind „peisajele olfactive” bogate ale trecutului vor oferi informații despre lumile senzoriale de demult și despre diversele moduri în care oamenii au captat mirosurile din natură pentru a modela experiența umană.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Mecanismul prin care oamenii detectează mirosurile neplăcute, identificat de cercetători

Știința mirosului este pe cât de simplă, pe atât de surprinzătoare

Simțul nostru al mirosului este un sistem de avertizare surprinzător de rapid în caz de pericol

Cercetătorii au înțeles, în sfârșit, cum apare mirosul înțepător al plantei de cannabis