În Rusia Modernă Timpurie, majoritatea celor acuzați de „vrăjitorie” erau bărbați

Cuvântul „vrăjitorie” îi face pe mulți americani să se gândească la femeile care lucrează alături de diavol. Cu toate acestea, femeile nu au fost dintotdeauna fața vrăjitoriei. Majoritatea celor acuzați de „vrăjitorie” erau bărbați.

Cea mai mare parte a Europei catolice și protestante a îmbrățișat ideea magiei ca un meșteșug satanic practicat de femei, iar femeile puternice și independente au fost țintuite de astfel de acuzații. În Rusia ortodoxă totuși, acuzatorii i-au învinuit în mod direct pe bărbați de practicarea magiei și au avut idei diferite despre locul de unde provine puterea „magiei”.

• Cum s-au răzbunat germanofilii pe membrii guvernul român care au hotărât intrarea în război împotriva Puterilor…
• Astăzi se împlinesc 79 de ani de când Hitler o lua de soţie pe Eva Braun,…

Dovezile despre credința rușilor în vrăjitorie supraviețuiesc în tot felul de documente din secolele al XII-lea până în secolele al XVIII-lea: predici, cronici și povești istorice, povești despre viețile sfinților, legi și decrete, manuale de vindecare pe bază de plante și cărți de vrăji, alături de înregistrări judecătorești. Aceste documente oferă o perspectivă asupra vieții oamenilor obișnuiți, pierdute de istorie: în casele țărănești și regimentele militare, pe moșiile deținătoare de iobagi de pe râul Volga, indică Smithsonian Magazine.

Mărturiile verbale din dosarele procesului arată relații tensionate, adesea abuzive, între soți și soții, stăpâni și servitori, patroni și clienți. Această istorie  zguduie înțelegerea despre cine erau „vrăjitoarele”. Aici, bărbații erau suspecții de serviciu, din motive care scot în evidență modurile înspăimântător de capricioase în care puterea și ierarhia structurau viața de zi cu zi.

Majoritatea celor acuzați de „vrăjitorie” erau bărbați

Trei din patru ruși acuzați de vrăjitorie erau bărbați. Cei mai mulți au fost acuzați că acționează singuri sau în asociere. Dar aproape toți s-au confruntat cu acuzații legate de practicarea magiei în viața de zi cu zi. În timp ce procesele din Europa de Vest au implicat viziuni groaznice despre vrăjitorie satanică, sabaturi negre în care vrăjitoare goale zburau pe mături la sărbători canibalistice și orgii diabolice, se credea că vrăjitoarele ruse desfășoară magia în scopuri mai lumești, cum ar fi vindecarea rănilor sau rănirea afacerilor unui concurent.

Vrăjitoarele foloseau vrăji și poțiuni simple făcute în principal din ierburi și rădăcini, aruncând ocazional aripi de vultur, ochi smuls dintr-un pui viu sau resturi dintr-un mormânt. Magia lor a apelat la forțele naturii și la frumusețea dicției poetice. Ei s-au folosit de forța analogiei, „ca aceasta, așa că”, pentru a-și activa vrăjile și blestemele: de exemplu, „precum un buștean arde și se usucă în foc, așa să ardă și să se ofilească inima stăpânului meu”.

Unele vrăji au invocat ființe supranaturale, de la Iisus Hristos și Maria până la spirite ale naturii și figuri mitice din legendele rusești, cum ar fi un pește de aur sau o pasăre fără aripi. Ocazional, vrăjile îl chemau pe Satan și pe „mulții săi mici diavoli” sau îi invocau simultan pe sfinți și pe diavoli.

Magia de zi cu zi

În timp ce unele dintre acuzații erau în mod clar false, făcute din răutate, înregistrările arată la fel de clar că mulți dintre acuzați au implementat tipurile de ritualuri și vrăji pe care le pretindeau acuzatorii lor. Practicanții și-au folosit meșteșugul în eforturile de a-i vindeca pe bolnavi, de a-i ajuta pe cei îndrăgostiți, de a localiza oamenii și obiectele pierdute, de a proteja oamenii de arme sau de săgeți și de a păzi animalele. În același timp, înregistrările arată că unii practicanți aveau motive mai întunecate: să blesteme, să îmbolnăvească, să posede pe alții, să provoace impotență, să stingă dragostea sau să omoare.

Într-o societate fără furnizori de servicii medicale instruiți, vindecarea populară oferea singura opțiune pentru bolnavi, în afară de rugăciune. Mulți oameni au consultat atât preoți, cât și vindecători care foloseau magia. Nu vedeau nicio contradicție între cele două laturi. Frica că vrăjitoarele aveau tendința de a vrăji pe proaspăt căsătoriți a făcut ca vrăjitorii să fie invitați să-i protejeze pe miri în timpul nunților și să-i plătească bine în vodcă pentru serviciul lor. Toți, de la soția țarului până la cel mai josnic iobag, s-ar putea să fi apelat la magie la un moment dat din viața lor.

Poate că cele mai revelatoare sunt ceea ce se numeau de obicei „vrăji de dragoste”, care prin însăși natura lor erau coercitive, menite să subordoneze voința țintei. Într-o parte din cazurile în care femeile au fost acuzate de vrăjitorie, „vrăjile lor de dragoste” urmăreau de obicei să calmeze furia soților lor, să evite agresiunea și să-i facă „să fie amabili”. Când o femeie încerca să întoarcă situația și să-și domine soțul sau stăpânul, acest lucru amenința să inverseze ordinea socială patriarhală  și, prin urmare, pedeapsa era deosebit de dură, inclusiv unele execuții.

„Vrăji ale puterii”

Dincolo de vrăjile de dragoste, o categorie mai largă numită „vrăji ale puterii” a provocat ordinea socială. Este vorba despre acele vrăji care urmăreau să câștige dragostea superiorilor, motiv important pentru care atât de mulți bărbați au fost acuzați. În timp ce femeile erau adesea blocate acasă sau pe moșii, bărbații de toate rangurile sociale, chiar și iobagii, erau relativ mobili. În timpul ieșirilor acestora, se puteau confrunta cu autoritatea arbitrară a unui maestru, a unui judecător, a unui funcționar, a unui ofițer militar, a unui nobil sau a unui episcop.

În oricare dintre aceste situații, a fi înarmat cu o vrajă scrisă de protecție era pur și simplu un act de bună planificare. Într-o societate extrem de ierarhică, în care toată lumea, cu excepția țarului, se afla sub autoritatea absolută și arbitrară a unei persoane mai înalte pe scara socială, credința în magie oferea un sentiment de protecție, o modalitate de a exercita o mică putere într-o astfel de lume.

Și din moment ce credința în magie era universală, elitele și oamenii de rând au văzut posibilitățile și pericolele ei. Magia amenința să înarmeze subalternii și să submineze ordinea socială acceptată. Deși femeile au participat la aceste practici, bărbații erau mai predispuși să se ciocnească de autorități, să fie bănuiți și să fie descoperiți cu un fragment de hârtie cu o „vrajă a puterii” înfiptă într-o pălărie sau un pantof. Ideile despre vrăjitorie în Rusia ortodoxă ar fi putut fi mai puțin senzaționale decât cele din Europa catolică și protestantă, dar practica a fost văzută ca amenințătoare în egală măsură pentru o ordine socială, religioasă și politică construită pe ierarhii incontestabile.

Vă mai recomandăm și:

Un tânăr de 26 de ani, singurul concurent român la Campionatul Mondial de Magie, „cea mai importantă competiţie de profil din lume”

Nu este nevoie de magie pentru a face obiectele să leviteze, ci doar de unde acustice – VIDEO

Istoria Magiei: farmece, descântece, vrăji

Te întrebi cum se întâmplă magia? Explicaţiile fascinante din spatele a şase trucuri clasice de magie – FOTO