VIDEO Casa Mitza Biciclista, o capodoperă beaux-arts (DOCUMENTAR)

Casa Mița Biciclista, cunoscută și sub numele de Casa Teodorescu, după Constantin Teodorescu, este un monument istoric aflat pe chiar în centrul municipiului București. Numele ei provine de la Maria Mihăescu. Construită de arhitectul Nicolae C. Mihăescu, casa Beaux-Arts cu influențe Art Nouveau are fațade bogat ornamentate, cu balcoane și reliefuri cu heruvimi, lei și cupidoni. Numele casei amintește de apelativul proprietarei Maria Mihăescu, prima femeie din București care a mers pe bicicletă, cunoscută pentru viața extravagantă și luxoasă pe care o ducea. Casa este pe colț, la intersecția dintre străzile Biserica Amzei și Christian Tell.

Născută în anul 1885 la Diţeşti, în judeţul Prahova, Miţa Biciclista, pe numele ei real Maria Mihăescu s-a dovedit a fi o tânără ambiţioasă care ştia ce vrea. Miţa a fost prima femeie ce pedala pe marile străzi ale Capitalei. Era o femeie frumoasă, nu prea înaltă, cam de un metru şaizeci, cu părul blond tuns scurt şi cu ochii verzi-albaştri.  Se spune că a fost curtată de bărbaţi celebri precum Nicolae Grigorescu, Octavian Goga şi chiar de Regele Ferdinand despre care se vorbea că i-ar fi făcut cadou casa care se află şi astăzi în apropiere de Piaţa Amzei şi care îi poartă şi numele.

• Marea Britanie lansează două studii pentru a evalua efectele blocantelor pubertății la tineri cu incongruență de…
• „Noua Rusie” a lui Vladimir Putin include și teritorii de la granița cu România

„Când apărea pe Calea Victoriei, aristocraţii de la Capşa, burghezii de la Oteteleşanu şi boemii de la Kubler abandonau politica şi svartul ca să admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple şi elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânşi pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte şi cu o caschetă de mătase albă, înfăşurată în voal alb, din care răsăreau încrucişate două ace mari a la Madame Butterfly”, o descrie Alexandru Predescu în „Vremuri vechi bucureştene”.

Citește continuarea pe Gândul!