Cine a inventat țigările? Țigara este un rulou de tutun mărunțit, învelit în hârtie și destinat fumatului. Tutunul folosit în țigările moderne este, de regulă, mai slab decât cel din trabucuri.
Cine a inventat țigările? Aztecii fumau folosind tuburi goale din trestie sau alte plante, umplute cu tutun. Alte populații indigene din Mexic, America Centrală și anumite regiuni ale Americii de Sud zdrobeau frunzele de tutun și înveleau fragmentele obținute în foi de porumb sau în alte materiale vegetale. Totuși, conchistadorii spanioli au adus în Europa trabucurile, nu aceste forme timpurii de țigări, transformându-le într-un produs de lux destinat celor bogați.
La începutul secolului al XVI-lea, cerșetorii din Sevilla au început să adune mucurile de trabuc aruncate, să mărunțească tutunul rămas și să-l învelească în bucăți de hârtie pentru a-l fuma. Aceste țigări improvizate au primit numele de „cigarrillos”, termen spaniol care înseamnă „trabucuri mici”. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, fumarea acestora a devenit mai acceptată, iar obiceiul s-a răspândit în Italia și Portugalia. Ulterior, comercianții portughezi au dus țigările în Levant și în Rusia.
Soldații francezi și britanici au făcut cunoștință cu țigările în timpul războaielor napoleoniene, iar francezii le-au dat numele de „cigarettes”. Aproximativ 40 de ani mai târziu, o nouă generație de militari francezi și britanici a descoperit țigările turcești în timpul Războiului Crimeii. În aceeași perioadă, fumatul țigărilor devenea tot mai popular în Statele Unite. În timp ce britanicii au ajuns să prefere țigările umplute exclusiv cu tutun Virginia, consumatorii americani au favorizat amestecurile care includeau și tutun turcesc.
Inițial, toate țigările erau fabricate manual, fie de către fumători, fie de către muncitorii din fabrici. Procesul presupunea rularea tutunului pe mese, lipirea hârtiei și ambalarea manuală. În 1880, James A. Bonsack a obținut un brevet american pentru o mașină care automatiza producția. Dispozitivul alimenta continuu o bandă de hârtie cu tutun, forma și lipea țigările, apoi le tăia la dimensiunea dorită cu ajutorul unui cuțit rotativ. Mașina Bonsack a fost introdusă în Anglia în 1883, iar în anii următori industria țigărilor s-a dezvoltat în mai multe țări europene.
Îmbunătățirile aduse cultivării și procesării tutunului au redus aciditatea acestuia și au făcut fumul mai ușor de inhalat. Aceste schimbări au contribuit la extinderea considerabilă a fumatului în prima jumătate a secolului al XX-lea. În timpul Primului Război Mondial, prejudecățile împotriva femeilor care fumau au început să dispară, iar obiceiul s-a răspândit în rândul femeilor din Europa și Statele Unite în anii 1920.
În anii 1950 și 1960, cercetările medicale au demonstrat legătura dintre fumat și numeroase probleme grave de sănătate, în special cancerul pulmonar, emfizemul și bolile de inimă. Mai multe țări, printre care Regatul Unit și Statele Unite, au adoptat măsuri pentru descurajarea fumatului. În 1971, SUA au interzis publicitatea la toate produsele din tutun la televiziune și radio.
În ultimele decenii ale secolului al XX-lea și la începutul secolului al XXI-lea, autoritățile federale, statale și locale din Statele Unite au introdus interdicții privind fumatul în numeroase spații publice. Fumatul în avioane a fost interzis în 1990, iar California a devenit, în 1995, primul stat american care a interzis fumatul în restaurante. Până în 2023, alte 34 de state adoptaseră astfel de interdicții, scrie Britannica.
Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA, procentajul americanilor care fumează a scăzut de la aproape 42% în 1965 la 11,5% în 2021. Tendința este vizibilă și la nivel mondial. Organizația Mondială a Sănătății estima că, în anul 2000, aproximativ 33% din populația lumii utiliza produse din tutun. Până în 2022, proporția coborâse la aproximativ 20%.
ADN-ul străvechi dezvăluie cum s-a schimbat Europa după căderea Romei
Cât de sângeros a fost în realitate Ivan cel Groaznic, diplomatul de geniu divinizat de Stalin