Ihtiozaurii nu concurau pentru hrană, ci își împărțeau resursele

Ihtiozaurii nu concurau pentru hrană, în schimb, puii de ihtiozaur din Jurasicul timpuriu erau specializați pe anumite tipuri de pradă, au dezvăluit oamenii de știință de la Universitatea Bristol, din Anglia.

Descoperirile sugerează că diferențele fizice ale botului arată că au evoluat pentru a avea diete diferite și ihtiozaurii nu concurau pentru hrană.

• Galen din Pergamon: medicul gladiatorilor care a pus bazele neurologiei moderne
• ADN-ul antic dezvăluie că ultimii vânători-culegători ai Europei au supraviețuit mai mult timp decât se credea

Rezultatele au fost publicate în Journal of Anatomy.

Diferite specii de ihtiozaur

Ihtiozaurii, clasicii „dragoni de mare”, erau prădători marini în formă de delfin, care se hrăneau cu pești și crustacee care înotau, asemănătoare calamarului.

Ihtiozaurii din Jurasicul inferior, cu aproximativ 185 de milioane de ani în urmă, sunt renumiți pentru că primele exemplare au fost găsite în urmă cu peste 200 de ani la Lyme Regis, în sudul Angliei, de către celebrul colecționar de fosile și paleontolog Mary Anning. Unele dintre exemplarele ei au botul lung și subțire, iar altele au botul scurt și lat, notează Eurek Alert.

„Studiile funcționale au nevoie de specimene tridimensionale excelente și fosilele de ihtiozaur din Jurasicul inferior de la Strawberry Bank din Ilminster sunt exact așa. Fosilele lui Mary Anning sunt uimitoare, dar sunt în mare parte zdrobite”, a spus Matt Williams, de la Bath Royal Literary and Scientific Institution.

Ihtiozaurii nu concurau pentru hrană

„Ideea noastră a fost să scanăm CT specimenele. Scanările ne permit să realizăm un model 3D detaliat al craniului în computer care apoi poate fi testat pentru forțele probabile experimentate în timpul mușcăturii”, a spus dr. Ben Moon, de la Școala de Științe ale Pământului a Universității Bristol și supervizor al studiului.

„După ce am avut modelele, le-am putea testa la stres. Am testat și confirmat ipoteza că ihtiozaurul cu botul subțire a avut o mușcătură rapidă, dar slabă, iar ihtiozaurul cu botul lat a avut o mușcătură lentă, dar puternică”, a spus supervizorul Andre Rowe.

„Confirmarea presupunerii a fost importantă. Este important să aplicăm abordări științifice riguroase, cum ar fi aceste analize de inginerie. Cele două specii de ihtiozaur au urmărit probabil prada care se mișcă rapid (cel care mușcă rapid) și prada mai lentă, cu carapace dură (mușcătorul lent și puternic)”, a adăugat autorul prof. Michael Benton.

Tehnologie „împrumutată” din alte domenii

„Am aflat despre scanarea CT, construcția de modele și testarea biomecanică folosind un software de inginerie standard care este folosit pentru a testa modul în care se îndoaie clădirile și structurile mari”, a spus Sarah Jamison-Todd, care a finalizat lucrarea ca parte a masterului său în Paleobiologie.

„Prădătorii moderni, cum ar fi rechinii și balenele ucigașe, tind să mănânce orice pot, așa că este interesant să poți arăta că în Jurasic au existat specializări clare. Lucrarea poate fi extinsă pentru a explora alte reptile marine, cum ar fi plesiozaurii și crocodilii, astfel încât să obținem o imagine detaliată a acestor lumi uimitoare și ciudate ale oceanelor jurasice”, a concluzionat profesorul Benton.

Vă recomandăm să citiți și:

Ce mânca megalodonul? Chiar și pradă de mărimea unor balene ucigașe

Un crater din Africa de Vest sugerează că dinozaurii s-au confruntat cu mai mulți asteroizi uriași

Pierderea genelor are implicații în reînvierea mamuților. Ce au descoperit cercetătorii?

Izopodul gigantic ce trăiește în craterul asteroidului care a ucis dinozaurii