Pierderea genelor are implicații în reînvierea mamuților. Ce au descoperit cercetătorii?

Un nou studiu arată că 87 de gene au fost afectate de ștergeri sau inserții scurte pe parcursul evoluției mamutului. Cercetătorii notează că descoperirile lor au implicații pentru eforturile internaționale de resuscitare a speciilor dispărute.

Studiul a fost publicat în revista iScience de către cercetătorii de la Centrul de Paleogenetică din Stockholm, o colaborare între Universitatea din Stockholm și Muzeul Suedez de Istorie Naturală.

• Structură misterioasă, descoperită îngropată sub un oraș antic egiptean
• Winston Churchill, buldogul englez care suferea de psihoză maniaco-depresivă

Una dintre cele mai discutate metode de resuscitare a speciilor dispărute constă în utilizarea tehnicilor de editare a genomului, cum ar fi Crispr-Cas9, pentru a insera variante de gene cheie ale unei specii dispărute într-un genom al unei rude vii a acesteia.

Cu toate acestea, rezultatele acestui nou studiu indică faptul că ar putea fi nevoie să se elimine și anumite gene pentru a păstra trăsături biologice importante în timpul reconstrucției genomurilor dispărute.

Implicații pentru resuscitarea speciilor dispărute

,,Editarea genomului unei specii vii pentru a-l imita pe cel al unei rude dispărute nu va fi niciodată ușoară, iar aceste noi descoperiri ilustrează cu siguranță complexitatea și dificultățile care ne așteaptă”, spune Love Dalén, profesor de genomică evoluționistă la Centrul de Paleogenetică.

Cercetătorii care au realizat acest studiu au secvențiat două noi genomuri de mamut siberian din ultima eră glaciară și le-au comparat cu un total de 33 de genomuri de mamuți, elefanți asiatici și elefanți africani publicate anterior.

Pierderea unei părți dintr-o genă va afecta funcția acesteia. În mod similar, inserțiile scurte duc la mutații care pot face genele ilizibile.

Rezultatele arată că există mii de deleții și inserții scurte în genomul mamutului, cuprinzând peste trei milioane de litere în codul genetic. În general, cercetătorii au constatat că majoritatea acestor mutații nu au avut loc în interiorul genelor, ceea ce indică faptul că, în general, acestea au avut un impact negativ asupra viabilității mamutului.

87 de gene importante pentru mamuți

,,Cu toate acestea, am găsit, de asemenea, 84 de gene care au fost afectate de deleții genomice și trei care au fost afectate de inserții scurte. Aceste modificări structurale au avut probabil un impact semnificativ asupra funcției acestor gene și ar fi putut contribui la unele dintre adaptările unice ale mamutului lânos„, spune Tom van der Valk, cercetător la Centrul pentru Paleogenetică.

Este posibil ca schimbarea funcționalității acestor 87 de gene să fi fost importantă pentru mamuți, deoarece aceștia au evoluat în adaptarea la mediul rece din nordul îndepărtat. Multe trăsături adaptative, cum ar fi dimensiunea corpului și toleranța la frig, sunt reglementate de mai multe gene diferite. Prin urmare, pierderea unora dintre aceste gene poate afecta căile funcționale care determină dezvoltarea acestor trăsături adaptative.

,,Câteva dintre genele care au fost afectate sunt legate de trăsăturile clasice ale mamutului lânos, cum ar fi creșterea blănii și forma părului, depunerea de grăsime, precum și morfologia scheletului și forma urechilor”, spune Marianne Dehasque, doctorandă în genomica mamuților la Centrul de Paleogenetică, potrivit Heritage Daily.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cinci mamuți din era glaciară, descoperiți de arheologii britanici după 220.000 de ani

O companie a strâns 15 milioane de dolari pentru un proiect ambițios: Readucerea mamuților lânoși în Arctica

Trei schelete uriașe de mamuți lânoși, descoperite de mineri în teritoriul Yukon din Canada

A fost descoperit cel mai vechi ADN din istorie. Are 1,2 milioane de ani și arată cum au evoluat mamuții