Dinozaurii mumificați sunt surprinzător de comuni și acum știm de ce

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Paleontologii sunt foarte încrezători că dinozaurii nu și-au înfășurat morții după ce le-au îndepărtat organele, cum făceau egiptenii sau incașii antici, și nici nu au încercat auto-mumificarea precum unii călugări budiști. Totuși dinozaurii mumificați, numiți astfel deoarece cel puțin o parte din piele a supraviețuit, sunt destul de comuni.

Conservarea pielii este rară la fosile, iar paleontologii au considerat că necesită o combinație remarcabilă de circumstanțe. Cu toate acestea, descoperirile recente sugerează că fenomenul nu este chiar atât de rar pe cât se credea anterior.

• Cercetătorii tocmai au confirmat prima dovadă a dinozaurilor în Antarctica
• Cele mai vechi rămășițe umane din Antarctica au peste 200 de ani și o origine necunoscută

Dr. Stephanie Drumheller, de la Universtitatea statului Tennessee, din SUA, și colegii ei au prezentat o posibilă explicație a faptului că dinozaurii mumificați sunt mai mulți decât se credea.

Dinozaurii mumificați nu sunt ceva rar

Percepția tradițională despre mumificare susține că conservarea pielii necesită ca carcasa să fie deshidratată și apoi îngropată atât de repede încât nici necrofagii și nici bacteriile care descompun să nu poată ajunge la ea. Așadar, descoperirea unui Edmontosaurus numit NDGS 2000 lângă Pretty Butte în formațiunea Hell Creek cu urme de mușcături pe bucăți de piele a reprezentat o enigmă. Acestea sunt primele semne de carnivor raportate pe un dinozaur mumificat.

În mod clar, acest specimen nu a fost protejat de necrofagi prin îngropare rapidă, dar mumificarea a avut loc, incluzând chiar și proteine degradate care arată că pielea este originală.

Explicația lui Drumheller este că pielea de Edmontosaurus nu era considerată o delicatesă la sfârșitul Cretacicului. În schimb, rudele crocodililor care se ospătau cu acest individ nefericit au vrut să ajungă la organele sale interne.

Urmele de mușcătură de pe piele au reprezentat eforturile lor de a îndepărta un obstacol. Odată ce bariera a fost înlăturată, au mâncat bucățile gustoase și au lăsat pielea și oasele. Găurile făcute de carnivor le-au permis „gazelor, fluidelor și microbilor asociați cu descompunerea să iasă”, propune lucrarea.

O nouă teorie despre mumificare

Autorii studiului i-au dat procesului denumirea atrăgătoare de „deshidratare și deflație, și notează că s-a observat că conservă pielea de mamifer modern. Ei nu sugerează că toate mumiile anterioare de dinozaur, printre care și hadrosaurul uimitor de conservat care este extras în prezent, au fost create în acest fel. În schimb, ei propun că există cel puțin două căi prin care pielea de dinozaur a fost transformată în ceva ce ar putea supraviețui veacurilor.

Chiar și fără NDGS 2000, autorii notează că există o problemă cu explicația convențională a mumificării, deoarece uscarea și îngroparea rapidă nu prea se potrivesc una cu cealaltă, scrie IFL Science.

„Explicațiile pentru aceste idei conflictuale ale conservării sunt adesea speculative și nesatisfăcătoare, deoarece se bazează pe moduri nerealist de rapide de uscare sau nu țin cont de efectele necrofagilor și ale bacteriilor descompunătoare mai mici”, argumentează lucrarea.

O fosilă extraordinar de bine conservată

Potrivit modelului clasic, conservarea ar fi fost și mai dificilă pentru dinozaurii care au murit în medii umede, așa cum a fost probabil cazul acestui Edmontosaurus, având în vedere clima din Dakota de Nord la acea vreme și urmele dinților crocodiliformi de pe oasele sale.

Adesea, supraviețuiesc doar mici petice de piele de dinozaur, dar nu s-a întâmplat la fel și cu NDGS 2000: cea mai mare parte a pielii de pe jumătatea din spate a supraviețuit, împreună cu cea de pe piciorul său drept din față.

„Țesuturile moi, cum ar fi pielea, pot… oferi, de asemenea, o sursă unică de informații despre celelalte animale care au interacționat cu o carcasă după moarte”, a menționat coautorul dr. Clint Boyd, de la North Dakota Geological Survey.

Lucrarea este publicată în PLOS ONE.

Vă recomandăm să citiți și:

Descoperirea unor noi tipuri de fosile ar putea răspunde la o întrebare științifică crucială

Tradițiile culinare din Neolitic au fost descoperite. Ce mâncau oamenii?

Când au apărut mamiferele? Răspunsul ar putea fi ascuns în dinți

Cea mai veche amputație din lume, găsită la un schelet din Neolitic