Henry Kissinger, un laureat Nobel contestat

Născut pe 27 mai 1923 la Fürth, în Germania, și stabilit în 1938 la New York, împreună cu familia, Henry Kissinger a fost secretar de stat al Statelor Unite și consilier pe probleme de securitate națională în timpul președințiilor lui Richard Nixon și a lui Gerald Ford.

Henry Kissinger a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru contribuțiile pe care le-a adus la încetarea războiului din Vietnam.

• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur
• De ce neanderthalienii colecționau cranii cu coarne?

Distincția este una controversată, având în vedere faptul că deși acțiunile sale au fost recunoscute pe plan mondial, unii comentatori politici au contestat premiul considerându-l pe Kissinger un criminal de război.

De ce l-au numit unii criminal de război?

Student la istorie și științe politice, licențiat în arte și doctorand în filosofie la Harvard, Henry Kissinger a fost, pe rând, consilierul de securitate națională și șef al diplomației americane ai președinților Richard Nixon și Gerald Ford. Există o serie de realizări care i se atribuie acestui om politic, începând cu rolul de negociator pe care l-a avut în calmarea tensiunilor dintre SUA și Uniunea Sovietică, apoi performanța de a stabili o întâlnire între Nixon și fostul președinte al Chinei Mao Zedong și implicarea în negocierile de pace dintre SUA și Vietnam. Acest episod a fost unul destul de controversat și i-a atras multe critici unele dintre ele referindu-se la planul secret privind bombardarea Cambodgiei, Kissinger aprobând toate dintre cele 3875 de bombardamente din Cambodgia, între 1969 și 1970 (după cum apare scris în rapoartele din 1973 arhivate de Pentagon).

În urma atacului au uciși peste 100.000 de civili. Plan a fost aspru criticat de multe figuri din politica internă și externă americană, consecințele bombardamentelor determinându-i pe unii să-l declare pe Kisinger un criminal de război.

Realizările lui Henry Kissinger pe plan politic

Cu toate aceste critici și acuzații, diplomatul american a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1973, alături de vietnamezul Le Duc Tho, membru al Biroului Politic al Partidului Nord Vietnamez, pentru contribuțiile comune aduse în rezolvarea conflictului din Vietnam. Le Duc a refuzat distincția argumentând faptul că acordul de la Paris de încetare a focului nu a dus la oprirea războiului, prin urmare nu se consideră îndreptățit să primească premiul. La ceremonia de decernarea a premiilor Nobel nu s-a mai prezentat nici Kissinger, deși acesta acceptase distincția.

Printre realizările lui Kissinger pe plan politic se mai află și negocierile pentru încetarea războiului arabo-israelian din 1973,  Războiului de Yom Kippur, început prin invazia peninsulei Sinai de către Egipt și a platoului Golan de către Siria.

La 11 septembrie 1973, CIA se implică în politica din Chile, debarcându-l pe Salvador Allende, președintele țării, și oferindu-I susținere lui Augusto Pinocher, cel care avea să-l înlocuiească pe Allende. A fost suspectat faptul că în spatele acestui scenariu s-ar fi aflat și Henry Kissinger, lucru negat de diplomatul american.

Tragedia de la Timor

În decembrie 1975, Kissinger și președintele Gerald Ford au avut o întâlnire în Indonezia cu președintele țării Suharto, ocazie prin care reprezentanții de la Washington își declarau suportul pentru Suharto în invadarea Timorului de Est. Operațiunea, cunoscută în Indonezia sub numele de Operațiunea Lotus, a început pe 7 decembrie 1975, iar violențele produse au dus la un număr înfiorător de mare de victime. Aproape 200.000 de mii de morți în rândul militarilor și civililor, printre aceștia aproape jumătate decedând de boli și foamete. Kissinger a declarat atunci că nu știa de intențiile președintelui Suharto legate de atacurile asupra Timorului, spunând că invazia fusese cu mult timp înainte plănuită, în cele mai mici amănunte, iar aportul său la această campanie fiind nul. Cu toate acestea, declarațiile lui Kissinger nu au fost destul de convingătoare pentru unii analiști politici.

„Bye bye” Casa Albă

Misiunea lui Henry Kissinger la Casa Albă s-a încheiat în 1976, odată cu numirea lui Jimmy Carter în funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii. În perioada care a precedat, Kissinger a fost în continuare implicat în diplomația americană, având roluri mai puțin semnificative în administrațiile Regan și Bush. În 2002, președintele George W. Bush l-a numit pe Kissinger în funcția de conducere a unei comisii care s-a ocupat de investigarea evenimentelor din 11 septembrie 2001, moment care l-a adus din nou pe Kissinger în mijlocul unui iureș, în condițiile în care acesta a ales să prezinte publicului informațiile despre tragedia 11 septembrie „doar atât cât are nevoie să cunoască”.

„Kissinger este unul dintre cei mai respectați și experimentați funcționari cu rang înalt de la noi din țară”, spunea atunci, președintele Bush. Kissinger a demisionat din comisie pe 13 decembrie 2002.

Henry Kissinger a scris de-a lungul carieri sale în diplomație 17 cărți, cele mai multe cu implicații în politica externă, a scris trei memorii, este în continuare implicat în problemele de politică externă fiind un editorialist și un comentator activ, are o avere estimată la aproape 50 de milioane de dolari și se spune că ar  fi cel mai bine plătit conferențiar pe subiecte politice.

Kissinger are 2 copii cu fosta soție Ann Fleischer. În prezent, trăiește în Connecticut, alături de Maginnes Kissinger, cea de-a doua soție a lui și conduce o firmă de consultanță ce-i poartă numele. Fiul său David este președintele grupului media NBC.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Henry-Kissinger

https://edition.cnn.com/2013/01/18/us/henry-kissinger-fast-facts/index.html

https://www.nobelprize.org/prizes/peace/1973/kissinger/facts/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ernest Hemingway, scriitorul american laureat al Premiilor Pulitzer și Nobel pentru Literatură

Criza Eurorachetelor, una dintre ultimile manifestări ale Războiului Rece

Henry Kissinger: „Pandemia de coronavirus va modifica pentru totdeauna ordinea mondială”

CIA a făcut publice aproximativ 13 milioane de documente secrete