Ce rol joacă furnicile în regenerarea pădurilor?

Plimbați-vă printr-o pădure veche la începutul primăverii și veți fi uimiți de florile sălbatice, cu tonurile lor asemănătoare bijuteriilor strălucind pe suprafața solului pădurilor. Ce rol au furnicile în regenerarea pădurilor?

Dar în pădurile mai noi, plantele efemere de primăvară, cum ar fi trillium, ghimbirul sălbatic, violetele și sanguinaria sunt mai puțin răspândite.

• Ultima rudă a păsării dodo, observată într-o pădure tropicală îndepărtată din Samoa
• Raritate: au fost filmate molii hrănindu-se cu lacrimi de elan

Motivul s-ar putea găsi în niște locuitori ai pădurii mai puțin strălucitori: Aphaenogaster sp., sau furnica de pădure.

Ce insecte sunt responsabile de regenerarea pădurilor?

„Nu mulți oameni au auzit de ele, dar furnicile sunt forța majoră de mișcare a semințelor”, a explicat Carmela Buono, doctorandă în științe biologice la Universitatea Binghamton, din SUA.

Buono este autoarea principală a unui studiu publicat recent în Ecology, la care au colaborat și Kirsten Prior, profesoară asistentă de științe biologice la Universitatea Binghamton, și studenții Jesse Lofaso, Will Smisko, Carly Gerth și John Santare.

Împreună, echipa a măsurat răspândirea subarboretului și a semințelor de către furnici în 20 de păduri din statul New York, jumătate dintre acestea fiind bătrâne și jumătate regenerate.

Peste 95% din pădurile din statul New York, incluzând Rezervația Naturală a Universității Binghamton, sunt păduri secundare, care au răsărit pe terenuri cândva defrișate pentru agricultură. În timp ce părți din aceste păduri regenerate, cum ar fi coroanele, s-au recuperat bine, acestora le lipsesc alte aspecte ale biodiversității, în special când vine vorba de plante de subarboret, cum ar fi florile sălbatice native, scrie Phys.org.

Furnicile împrăștie semințele plantelor

Multe specii de plante se bazează pe o relație reciprocă cu furnicile pentru a-și dispersa semințele. De fapt, nord-estul Americii de Nord este unul dintre punctele majore ale mutualismului furnici-plante, deși se întâmplă și în unele părți ale Europei, Australia, Africa de Sud și în nord-estul Asiei, a spus Buono.

„Aceste plante au evoluat cu semințe care au atașat un apendice bogat în grăsimi și care este foarte atractiv pentru furnicile de pădure. Furnicile au nevoie de grăsimi la fel de mult ca de proteine și de zahăru și este greu să găsești alimente bogate în grăsimi în pădure”, a spus ea.

De culoare neagră strălucitoare și de dimensiuni medii, furnicile de pădure sunt o specie nativă care trăiește în bușteni, așternut de frunze de pădure și sub stânci. Furnicile de pădure duc semințele grase înapoi la cuiburi, protejându-le de consumul de către rozătoare și alte organisme.

Odată consumate anexele grase, furnicile scot semințele din cuib, împrăștiindu-le departe de planta originală. Acest lucru este avantajos pentru regenerarea pădurilor.

Regenerarea pădurilor, importantă pentru diversitatea speciilor

„Există atât de multe părți interesante și complicate ale acestei interacțiuni, în funcție de tipurile de semințe pe care le preferă furnicile, astfel încât să se obțină acest amestec frumos de specii de flori în păduri”, a spus Buono.

Pădurile vechi sunt comori rare care joacă un rol important în păstrarea diversității speciilor, a subliniat cercetătoarea. Petice din pădurea antică din nord-est rămân în unele zone, adesea pe terenuri considerate nepotrivite pentru agricultură.

Ele diferă de pădurile secundare, care încep literalmente de la nivelul solului. Terenul defrișat anterior pentru agricultură este plat, în timp ce pădurile vechi au o topografie de „groapă și movilă”.

„Terenul este neuniform, de la ani și ani de copaci căzuți”, a explicat Buono.

Gropile sunt lăsate de rădăcinile copacilor prăbușiți ridicați din pământ, în timp ce movilele rezultă din rădăcina extrasă și din sol. Speciile din cele două tipuri de pădure sunt, de asemenea, diferite, colonizatorii rapizi deplasându-se în pădurile mai tinere. O pădure veche prezintă adesea un număr mai mare de plante tolerante la umbră în subarboret.

De ce nu sunt furnici în pădurile tinere?

Există ceva mai puține furnici de pădure în pădurile secundare, probabil din cauza plecării acestora din timpul anilor de utilizare agricolă. Diferențele dintre copertinele pădurii și cantitatea de lumină care ajunge la suprafața solului pădurii ar putea avea, de asemenea, un rol, dar acest lucru nu a fost încă explorat, a spus cercetătoarea.

Problema reală pare să fie concurența cu melcii invazivi, care se găsesc în mare parte în pădurile regenerate și preferă, de asemenea, semințele grase. Limacșii preferă adesea marginile pădurilor, iar pădurile secundare pot fi situate mai aproape de habitatele pe care le preferă ei, cum ar fi pajiștile deschise sau fermele active, a spus ea.

Pentru regenerarea pădurilor tinere la o stare mai sănătoasă, trebuie să privim dincolo de copaci către diversitatea insectelor, care au un rol crucial în ecosistemul forestier, potrivit cercetătorilor.

„Furnicile sunt benefice. Nu sunt la fel de carismatice precum fluturii sau albinele care ajută la polenizarea florilor, dar sunt la fel de importante”, a spus Buono.

Vă recomandăm să citiți și:

O cercetătoare a descoperit că până și femelele de șarpe au clitoris

Ce sunete produce girafa?

Solul din SUA se erodează de 1.000 de ori mai repede decât ar trebui

Abundența și diversitatea liliecilor sunt cele mai mari în pădurile din estul Ucrainei