Un robot a oferit imagini fără precedent de sub cea mai mare banchiză din Antarctica

Departe, într-o crevasă îngustă și plină cu apă de mare de sub cea mai mare banchiză din Antarctica, camerele de pe vehiculul subacvatic Icefin, operat de la distanță, au înregistrat o schimbare bruscă a peisajului.

Pereții de gheață meteorică netedă și tulbure au devenit brusc verzi și mai aspri ca textură, trecând la gheața marină sărată.

• Cărți scoase de pe rafturile Bibliotecii Naționale a Franței deoarece ar conține arsenic
• Amendă uriașă după o ceartă pe social media

La aproape 1.900 de metri deasupra, aproape de locul unde suprafața platoului de gheață Ross se întâlnește cu Kamb Ice Stream, o echipă de cercetare SUA-Noua Zeelandă a recunoscut schimbarea ca dovadă a „pompării gheții”, un proces care nu a mai fost observat până acum în mod direct într-o crevasă de gheață, care este important pentru stabilitatea acesteia.

„Ne uitam la gheața care tocmai s-a topit la mai puțin de 30 de metri mai jos, s-a scurs în crevasă și apoi a înghețat din nou. Și apoi a devenit mai ciudată pe măsură ce am urcat”, a spus Justin Lawrence, cercetător la Centrul Cornell pentru Astrofizică și Științe Planetare, din SUA.

Ce au descoperit cercetătorii sub banchiza din Antarctica?

Imaginile fără precedent capturate de robotul Icefin în interiorul unei crevase și observațiile care dezvăluie mai mult de un secol de procese geologice sub platoul de gheață sunt detaliate în Nature Geoscience.

Lucrarea raportează rezultatele unei campanii de teren din 2019 către Kamb Ice Stream, finanțată de institutul Antarctica New Zealand, din Noua Zeelandă, și condusă de Christina Hulbe, profesoară la Universitatea din Otago, din aceași țară, și colegii ei.

Prin sprijinul Programului de Astrobiologie al NASA, o echipă de cercetare condusă de Britney Schmidt, profesoară asociată de astronomie și științe ale Pământului și atmosferei la Universitatea Cornell, a putut să se alăture expediției și să folosească Icefin. Laboratorul Planetary Habitability and Technology al lui Schmidt a dezvoltat Icefin timp de aproape un deceniu, începând la Institutul de Tehnologie din Georgia, din SUA.

În combinație cu investigațiile publicate recent ale Ghețarului Thwaites, aflat în schimbare rapidă și explorat în același sezon de un al doilea vehicul Icefin, se așteaptă ca noua cercetare să îmbunătățească modelele de creștere a nivelului mării, oferind primele imagini de înaltă rezoluție ale interacțiunilor gheții, oceanului și fundului mării în  sistemele contrastante de ghețari de sub banchiza din Antarctica.

Un sistem complex

Thwaites, care este expus curenților oceanici calzi, este unul dintre cei mai instabili ghețari ai continentului. Kamb Ice Stream, unde oceanul este foarte rece, a stagnat de la sfârșitul anilor 1800. Kamb compensează în prezent o parte din pierderea de gheață din vestul Antarcticii, dar dacă se reactivează ar putea crește contribuția regiunii la creșterea nivelului mării cu 12%.

„Antarctica este un sistem complex și este important să înțelegem ambele capete ale spectrului: sistemele care suferă deja schimbări rapide, precum și acele sisteme mai silențioase în care schimbarea viitoare prezintă un risc”, a spus Schmidt.

„Observând simultan și Kamb, și Thwaites, putem să învățăm mai multe”, a continuat ea.

Icefin, instrumentul care a privit sub banchiza din Antarctica

NASA a finanțat dezvoltarea lui Icefin și explorarea Kamb pentru a extinde explorarea oceanelor dincolo de Pământ. Gheața marină ca cea găsită în crevasă poate fi un analog pentru condițiile de pe luna înghețată Europa a lui Jupiter, ținta misiunii orbitale Europa Clipper a NASA, programată să fie lansată în 2024. Misiunile de aterizare ulterioare ar putea într-o zi să caute direct viața microbiană din gheață.

Icefin transportă o gamă completă de instrumente oceanografice pe un cadru modular de peste 4 metri lungime și mai puțin de 25 de centimetri în diametru. Acesta a fost coborât printr-o gaură de foraj pe care echipa din Noua Zeelandă a realizat-o în banchiza din Antarctica folosind apă fierbinte.

Cum arată ghețarii de dedesubt?

În timpul a trei scufundări la aproape 4,8 kilometri de zona unde Kamb trece la Banchiza Ross, Icefin a cartografiat cinci crevase și fundul mării, înregistrând în același timp condițiile apei, cum ar fi temperatura, presiunea și salinitatea, scrie Phys.org.

Echipa a observat diverse caracteristici ale gheții care oferă informații valoroase despre amestecarea apei și ratele de topire. Acestea au inclus gropițe asemănătoare mingilor de golf, ondulații, curele verticale și formațiuni „mai ciudate” din apropierea vârfului crevasei: globuri de gheață și proeminențe asemănătoare degetelor, care sunt niște stalactite subacvatice.

Pomparea gheții observată în crevasă contribuie probabil la stabilitatea relativă a Banchizei Ross (cea mai mare din lume după suprafață, de dimensiunea Franței) în comparație cu Ghețarul Thwaites, au spus cercetătorii.

„Este un mod în care aceste platouri mari de gheață se pot proteja și vindeca singure”, a spus Peter Washam, oceanograf polar din echipa de știință Icefin și autor al lucrării.

„O mare parte din gheața care se topește adânc îngheață din nou și se acumulează pe fundul ghețarului sub formă de gheață marină”, a continuat el.

Un proces de sute ani poate fi acum pus cap la cap

Pe fundul mării, Icefin a cartografiat seturi paralele de creste despre care cercetătorii cred că sunt urme lăsate de crevasele platformei de gheață și o înregistrare a 150 de ani de activitate de când Kamb a stagnat. Pe măsură s-a retras, gheața s-a subțiat, făcând ca crevasele să se ridice. Mișcarea lentă a gheții de-a lungul timpului a deplasat crevasele spre mare.

„Putem privi acele caracteristici ale fundului mării și le putem conecta direct la ceea ce am văzut pe baza de gheață. Astfel putem privi de la capăt întregul proces”, a spus Lawrence, autor principal al lucrării, acum manager de program și cercetător la Honeybee Robotics.

Vă recomandăm să citiți și:

Microplasticele ajung întotdeauna în râurile din apropierea comunităților umane

Surprinzător! Emisiile de CO2 din China scad, deși în restul lumii cresc

Test de cultură generală. De unde provine denumirea de „Marea Moartă”?

Vești bune! Gaura din stratul de ozon continuă să se micșoreze