Domenico Scarlatti, compozitorul celor 555 de sonate pentru clavecin

Domenico Scarlatti (1685-1757) a fost un compozitor și muzician italian din epoca barocă. Este cunoscut mai ales pentru cele 555 de sonate compuse pentru clavecin, considerate printre cele mai mari lucrări scrise vreodată pentru acest instrument.

Muzica lui Scarlatti s-a caracterizat prin virtuozitate, inventivitate și putere expresivă și a avut o influență profundă asupra dezvoltării muzicii pentru clavecin în secolul al XVIII-lea.

• Dorothy Dandridge, primul star de culoare de la Hollywood. „Nu pot juca în rolul unei sclave”
• Au trecut 505 ani de la moartea marelui Leonardo da Vinci. Moştenirea lui este încă vie…

Domenico Scarlatti s-a născut la Napoli, Italia, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Alessandro Scarlatti, a fost, de asemenea, un compozitor și muzician renumit al vremii, astfel că Domenico a primit de la el educație muzicală timpurie.

Compozitor la curtea regală încă de la 16 ani

A dat dovadă de un talent excepțional încă de la o vârstă fragedă, iar la 16 ani era deja compozitor și muzician la curtea reginei exilate Maria Casimira a Poloniei, iar mai târziu a petrecut mai bine de 20 de ani ca director muzical (sau maestro di cappella) pentru regina Maria Luisa a Spaniei, perioadă în care a scris multe dintre faimoasele sale sonate pentru clavecin.

Timp de cinci ani (1714-1719) a fost maestro di cappella la Cappella Giulia din Vatican.

A compus cel puțin un oratoriu (1709) și mai multe opere pentru teatrul napoletan al tatălui său, San Bartolomeo (între 1703-1704), pentru teatrul roman Palazzo Zuccari (1710-1714) și pentru Teatro Capranica (1715, 1718).

În 1719, Scarlatti s-a mutat în Portugalia, unde a devenit compozitor la curte și maestru de muzică al regelui João al V-lea. Pentru că muzica sa era extrem de apreciată la curtea portugheză, Scarlatti a primit titlul de Cavaler al Ordinului de Santiago drept recunoaștere a serviciilor aduse.

Parte a grupului celor mai buni muzicieni din Roma

Scarlatti era, de asemenea, o figură familiară a întrunirilor săptămânale ale Accademie Poetico-Musicali găzduite de infatigabilul meloman și animator Cardinal Pietro Ottoboni, la care se întâlneau cei mai buni muzicieni din Roma pentru a interpreta muzică de cameră.

Acolo Scarlatti l-a întâlnit pe Händel, care se născuse în același an cu Scarlatti. La momentul întâlnirii lor, în 1708, amândoi aveau 23 de ani și au fost convinși să „concureze” împreună la instigarea și sub arbitrajul lui Ottoboni; au fost declarați egali la clavecin, dar Händel a fost considerat învingător la orgă. Din acel moment, Scarlatti și Händel s-au respectat unul pe celălalt, devenind prieteni apropiați până la finalul vieții.

Prin intermediul lui Ottoboni, Scarlatti l-a întâlnit și pe compozitorul și organistul englez Thomas Roseingrave, care a devenit admiratorul său entuziast și, întors la Londra, a publicat prima ediție a lucrării lui Scarlatti, „Essercizi per gravicembalo” (1738-1739), din care, la rândul său, compozitorul englez născut în Newcastle, Charles Avison, a extras material din cel puțin 29 de sonate ale lui Domenico Scarlatti pentru a produce un set de 12 concerte în 1744. Organistul Joseph Kelway și compozitorul Thomas Arne au contribuit, de asemenea, la popularizarea muzicii compozitorului italian în Anglia.

Culmea muzicii baroce pentru claviatură

Sonatele pentru claviatură ale lui Scarlatti sunt cele mai faimoase lucrări ale sale și reprezintă o culme a muzicii baroce pentru claviatură. Ele se caracterizează prin strălucirea lor tehnică, prin armoniile lor de mare amploare și prin utilizarea inventivă a contrapunctului. Se remarcă, de asemenea, prin puterea lor expresivă, multe dintre ele prezentând o gamă largă de emoții, de la lirism tandru la virtuozitate înflăcărată.

Scarlatti a compus peste 500 de sonate pentru claviatură în timpul vieții sale, acestea fiind destinate inițial interpretării la clavecin. Cu toate acestea, ele au fost interpretate de atunci pe o gamă largă de instrumente, inclusiv la pian și chitară. Sonatele lui Scarlatti sunt interpretate și studiate pe scară largă și astăzi și au influențat generații de compozitori ai muzicii pentru clavecin, inclusiv Mozart, Beethoven și Chopin.

A mai compus, de asemenea, o serie de opere și lucrări vocale, care au contribuit la stabilirea sa ca unul dintre compozitorii de frunte ai epocii în care a trăit.

Domenico Scarlati a fost apreciat pentru contribuțiile sale la dezvoltarea tradițiilor muzicale spaniole și portugheze, Scarlatti petrecându-și o mare parte din viață lucrând pentru familiile regale din Portugalia și Spania, lucrările sa reflectând o apreciere profundă pentru tradițiile muzicale ale acestor țări. S-a mai remarcat și datorită inovațiilor sale în tehnica claviaturii.

Muzica lui Scarlatti este plină de pasaje rapide și virtuoase care necesită o mare îndemânare tehnică și dexteritate din partea interpretului. Folosirea de către acesta a pasajelor rapide a reprezentat o inovație majoră în tehnica clecinului și a contribuit la deschiderea drumului pentru lucrările virtuoase ulterioare ale unor compozitori precum Chopin și Liszt.

Compozițiile lui Scarlatti sunt, de asemenea, pline de ornamentație complexă, cum ar fi trili, mordenți și întoarceri, acestea necesitând talent și precizie din partea interpretului și adăugând mai multă complexitate muzicii.

Muzica lui Scarlatti s-a caracterizat adesea prin armonii surprinzătoare și neobișnuite care au reprezentat o abatere majoră de la armoniile mai previzibile ale muzicii pentru clavecin compuse până la el. Această utilizare inovatoare a armoniei a contribuit la deschiderea drumului pentru lucrări ulterioare ale unor compozitori precum Beethoven și Chopin.

Muzica lui Scarlatti a fost redescoperită în secolul al XIX-lea și a avut un impact major asupra compozitorilor romantici, care au fost atrași de puterea sa expresivă și de intensitatea emoțională.

Scarlatti a murit la Madrid în 1757, unde era compozitor de curte și maestru de muzică al regelui Ferdinand al VI-lea al Spaniei. Moștenirea sa ca unul dintre cei mai mari compozitori ai epocii baroce a dăinuit până în prezent, iar muzica sa rămâne o parte importantă a repertoriului pentru clavecin.

Sursa:

https://www.britannica.com/biography/Domenico-Scarlatti

Vă mai recomandăm să citiți și:

Johannes Brahms, unul dintre cei mai mari compozitori ai epocii romantice

Vicente Lusitano, marele compozitor de culoare al secolului XVI șters din istorie

Jóhann Jóhannsson, unul dintre cei mai apreciați compozitori de film din ultimele decenii

30 de lucruri despre Joseph Haydn, „compozitorul universal”