Găurile negre de mărime medie devorează stelele într-un mod unic

Dacă există, găurile negre de masă intermediară probabil că devorează stelele rătăcitoare – luând câteva îmbucături și apoi aruncând resturile prin galaxie – a constatat un nou studiu condus de Universitatea Northwestern.

În cadrul unor noi simulări 3D, astrofizicienii au modelat găuri negre de diferite mase și au aruncat stele (de mărimea Soarelui nostru) prin apropierea lor pentru a vedea ce s-ar întâmpla.

Atunci când o stea se apropie de o gaură neagră de masă intermediară, aceasta este inițial prinsă pe orbita găurii negre, au descoperit cercetătorii. După aceea, gaura neagră își începe masa îndelungată și violentă.

De fiecare dată când steaua face o tură, gaura neagră ia o mușcătură – consumând și mai mult steaua cu fiecare trecere. În cele din urmă, nu mai rămâne decât miezul deformat și incredibil de dens al stelei.

În acel moment, gaura neagră ejectează resturile, iar rămășițele stelei zboară în cealaltă parte a galaxiei.

„Nu putem observa găurile negre în mod direct, deoarece nu emit lumină”

Aceste noi simulări nu numai că fac aluzie la comportamentele necunoscute ale găurilor negre de masă intermediară, dar oferă astronomilor și noi indicii care să ajute la localizarea acestor giganți ascunși pe cerul nostru nocturn.

„Evident, nu putem observa găurile negre în mod direct, deoarece acestea nu emit lumină”, a declarat Fulya Kıroğlu, de la Northwestern, care a condus studiul.

„Așa că, în schimb, trebuie să ne uităm la interacțiunile dintre găurile negre și mediile lor. Am descoperit că stelele cunosc mai multe treceri înainte de a fi ejectate. După fiecare trecere, stelele pierd mai multă masă, provocând o explozie de lumină. Fiecare erupție este mai strălucitoare decât cea precedentă, creând o semnătură care ar putea ajuta astronomii să le găsească”, a adăugat Kıroğlu.

Existența găurilor negre de masă intermediară nu este clară

Kıroğlu este un student absolvent de astrofizică la Colegiul Weinberg de Arte și Științe al Northwestern și membru al Centrului pentru Explorare și Cercetare Interdisciplinară în Astrofizică (CIERA). Co-autorul lucrării Frederic Rasio, profesor de fizică și astronomie Joseph Cummings la Weinberg și membru al CIERA, a oferit consiliere pentru această cercetare.

Deși astrofizicienii au dovedit existența găurilor negre de masă mică și mare, găurile negre de masă intermediară au rămas o necunoscută. Create atunci când supernovele se prăbușesc, găurile negre rămase din stele au o masă de aproximativ 3 până la 10 ori mai mare decât cea a Soarelui nostru.

La celălalt capăt al spectrului, găurile negre supermasive, care se ascund în centrul galaxiilor, au o masă de milioane sau miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui.

În cazul în care ar exista, găurile negre de masă intermediară s-ar situa undeva la mijloc – de 10 până la 10.000 de ori mai masive decât găurile negre stelare, dar nici pe departe la fel de masive ca găurile negre supermasive. Deși aceste găuri negre de masă intermediară ar trebui teoretic să existe, astrofizicienii nu au găsit încă dovezi observaționale incontestabile, scrie EurekAlert.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Telescopul Hubble a surprins o gaură neagră scăpată de sub control

Care este cea mai mare gaură neagră din Univers?

O stea mai tânără decât omenirea, găsită în apropiere de gaura neagră din centrul Căii Lactee

Un obiect misterios este distrus de gaura neagră supermasivă din centrul Căii Lactee