Cum au ajuns pe Pământ aproape 200 de fragmente de pe Marte?

Din miile de meteoriți găsiți pe Pământ, s-a confirmat că aproximativ 188 provin de pe Marte. De-a lungul istoriei tumultoase a Sistemului Solar, asteroizii s-au izbit de Marte cu o asemenea forță, încât resturile au fost aruncate în spațiu și apoi au plutit în derivă, intrând în cele din urmă în atmosfera Pământului și supraviețuind călătoriei până la sol. 

Cândva, astronomii credeau că este un proces complex, doar cele mai puternice impacturi fiind capabile să arunce roci de pe Marte în spațiu. Dar noile cercetări arată că este vorba despre mult mai puțină presiune decât se credea până acum, ceea ce înseamnă că ar putea să existe mai multe bucăți din Marte care plutesc în spațiu și care sunt în drum spre Pământ, conform Science Alert.

• Telescopul Webb a descoperit o galaxie spirală masivă de la începuturile Universului
• O întâlnire străveche a Soarelui cu alte două stele a schimbat pentru totdeauna Sistemul Solar

O echipă de cercetători în domeniul planetelor de la Caltech a folosit un tun de explozie nou și puternic ca să simuleze un impact pe Marte. Însă ca să nu afecteze niciuna dintre rezervele limitate și prețioase de meteoriți marțieni, ei au folosit roci de pe Pământ care conțin plagioclazi – o componentă majoră a rocilor marțiene.

Cercetarea a fost publicată în revista Science Advances.

Asteroizii se izbesc de Marte și eliberează meteoriți la o presiune mult mai mică decât se credea

Sub presiuni mari, cum ar fi impactul cu un asteroid, plagioclazul se transformă în materialul sticlos cunoscut sub numele de maskelynite. Potrivit cercetătorilor, găsirea maskelynitei într-o rocă indică tipurile de presiune cu care proba a intrat în contact.

„Nu ne aflăm pe Marte, așa că nu putem urmări personal impactul cu un meteorit. Dar putem recrea un tip similar de impact într-un laborator. Făcând acest lucru, am descoperit că este nevoie de mult mai puțină presiune pentru a lansa un meteorit de pe Marte decât am crezut”, a spus Yang Liu, cercetător planetar la JPL și coautor al studiului.

Liu și Paul Asimow, profesor la Caltech, au declarat că experimentele anterioare au arătat că plagioclazul se transformă în maskelynite la o presiune de șoc de 30 de gigapascali (GPa). Aceasta este de 300.000 de ori mai mare decât presiunea atmosferică experimentată la nivelul mării sau de 1.000 de ori mai mare decât presiunea cu care intră în contact un submersibil în timp ce se scufundă sub trei kilometri de apă.

Dar, cu ajutorul noului tun de explozie îmbunătățit, acest nou studiu a arătat că tranziția are loc de fapt la aproximativ 20 GPa – o diferență semnificativă față de experimentele anterioare.

„În acest context, diferența dintre 30 GPa și 20 GPa este semnificativă. Cu cât putem caracteriza cu mai multă acuratețe presiunile de șoc resimțite de un meteorit, cu atât mai multe șanse avem de a identifica craterul de impact de pe Marte din care provine”, a declarat Asimow.

De unde știm că meteoriții căzuți pe Pământ provin de pe Marte?

Această nouă cercetare vine în urma unei lucrări publicate în 2022, care a reușit să identifice originile meteoritului „Black Beauty” de pe Marte, ca provenind dintr-un crater de impact din regiunea Terra Cimmeria – Sirenum de pe Planeta Roșie.

De unde știm că acești meteoriți provin de pe Marte? Meteoriții marțieni pot fi urmăriți până la Planeta Roșie deoarece conțin goluri de gaze captive care se potrivesc cu datele obținute în urma misiunilor pe Marte.

În special, un experiment realizat de cele două nave spațiale Viking ale NASA care au ajuns pe Marte în 1976 a măsurat cantitățile de diferite gaze din atmosfera marțiană subțire. Aceleași gaze au fost apoi găsite în 1983, prinse într-un meteorit numit Elephant Moraine 79001, iar acum și în alți meteoriți.

Vă mai recomandăm și: 

Astronomii au descoperit că un asteroid lasă în urmă „o coadă” din sodiu

Povestea lui Carl Sagan și a căutării vieții extraterestre în Univers

Un astronom japonez a surprins momentul în care un meteorit lovește Luna

Un meteorit s-a prăbușit pe balconul unei case dintr-un vechi „oraș de piatră” din Italia