Peștilor li se face sete?

Având în vedere faptul că sunt înconjurați constant de apă, peștilor li se face sete? Și cum ar bea aceștia?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, este esențial să înțelegem modul în care apa, un solvent, interacționează cu alte substanțe, cum ar fi sarea, care este o substanță dizolvată, prin membrana celulară.

• Când au început oamenii să mănânce carne pentru prima oară?
• De ce femeile trăiesc mai mult decât bărbații?

Printr-un proces numit osmoză, apa curge printr-o membrană din zonele cu concentrații scăzute de substanțe dizolvate în zone cu concentrații mari de substanțe dizolvate până când celula ajunge la un fel de echilibru cu mediul său extern.

Peștilor li se face sete? Cantitatea de apă consumată de un pește depinde de câtă sare există în habitatul înconjurător. Peștii beau puțină apă (sărată sau proaspătă, în funcție de mediul înconjurător) prin gură, dar absorb o mare parte prin piele și branhii prin osmoză.

„Vă puteți gândi la un pește ca la un fel de barcă cu scurgeri. Aveți în mod constant o mișcare fie a apei, fie a sărurilor care se află în apă între corpul peștelui și mediul extern”, a spus Tim Grabowski, biolog marin la Universitatea din Hawaii.

Peștilor li se face sete? Cum se hidratează aceștia?

Să începem cu modul în care peștii din ocean rămân hidratați. Apa de mare are aproximativ 35 de grame de sare dizolvată per litru, în timp ce majoritatea sângelui de pește are aproximativ 9 grame de sare per litru.

Acest dezechilibru „va face în mod constant ca peștii să piardă apă în mediul extern și să fie oarecum invadați de sare în celule și în corp. Unui pește de apă sărată îi este întotdeauna sete. Bea tot timpul”, a explicat Grabowski.

Acești pești au nevoie de o modalitate de a reține apa pe care o beau din ocean, dar să scape de sare. Pentru a face acest lucru, peștii au celule specializate în branhii numite celule de clorură, care acționează în esență ca niște pompe minuscule care împing în mod activ sarea din corp. Pentru a menține cât mai multă apă, peștii marini urinează rar, iar când o fac, urina lor este excepțional de sărată, scrie Live Science.

Peștii de apă dulce

Peștii de apă dulce se confruntă cu o provocare opusă față de peștii marini atunci când vine vorba de apă, potrivit lui Melanie Stiassny, curator la Departamentul de Ihtiologie din cadrul Muzeului American de Istorie Naturală din New York City.

„Dacă ești un pește de apă dulce, ai o problemă deoarece apa este pompată constant în tine”, a spus Stiassny. Prea multă apă poate fi dăunătoare deoarece poate dilua conținutul de sare din organism, care este crucial pentru reglarea tensiunii arteriale și pentru susținerea funcției musculare. Peștii de apă dulce își petrec tot timpul încercând să țină apa departe de corpul lor și să nu o bea niciodată, cel puțin nu intenționat.

„Peștii de apă dulce pot absorbi apă întâmplător atunci când se hrănesc, dar nu beau niciodată apă”, a spus Grabowski. Pentru a combate acest baraj constant de lichid, „urinează continuu”, a adăugat el. Dar înotul în urină de pește în lacuri sau râuri nu trebuie să vă îngrijoreze; urina este în mare parte doar apă, a spus Grabowski.

Diferite moduri de a echilibra conținutul de sare din organism

Similar cu peștii oceanici, peștii de apă dulce au și ei celule de clorură, dar pompele lor funcționează prin atragerea de sare în corpul lor, mai degrabă decât să o elimine. Cu toate acestea, operarea acestor pompe poate necesita mult efort.

„Apa intră pasiv, dar trebuie eliminată energetic. Există un cost pentru asta, în special pentru peștii de apă sărată, care trebuie să pompeze toată acea sare pe care apa o aduce în corpul lor, fiind nevoiți să bea multă apă”, a spus Stiassny.

Există câțiva pești care au un comportament cu totul diferit pentru a bea apă. De exemplu, rechinii mențin concentrații mari de uree (un produs secundar sărat al amoniacului) în corpul lor. „Rechinii opresc intrarea pasivă a apei pentru că au echilibrat-o cu ureea și sângele, deci sunt practic la fel de sărați ca apa sărată”, a spus Stiassny. Atunci când preiau apă de mare, rechinii expulzează excesul de sare prin celulele de clorură de la o glandă din rect.

Dar indiferent de mecanism, cheia prin care peștii rămân hidratați este găsirea echilibrului perfect al sării.

Vă recomandăm să citiți și:

Cel mai veninos păianjen din lume își modifică veninul în funcție de stare

O insectă mai puțin cunoscută este un polenizator mai bun decât fluturii sau albinele

Sute de specii noi au fost descoperite în una dintre cele mai diverse zone din lume

Chiar și caracatițele au coșmaruri! Imagini inedite surprinse într-un acvariu