Telescopul Webb aduce vești proaste! Planetele locuibile ar fi mai rare decât credeam

O echipă internațională de cercetători a folosit Telescopul Spațial James Webb al NASA pentru a calcula cantitatea de energie termică provenită de la exoplaneta stâncoasă TRAPPIST-1 c.

Rezultatul sugerează că atmosfera planetei – dacă există – este extrem de subțire.

• Locul în care trăiești influențează ce greutate ai, arată un nou studiu
• Test de cultură. Care fasole este toxică atunci când este mâncată crudă?

TRAPPIST-1 c este acum cea mai rece exoplanetă stâncoasă caracterizată vreodată pe baza emisiilor termice. Precizia necesară pentru aceste măsurători demonstrează și mai mult utilitatea lui Webb în caracterizarea exoplanetelor stâncoase similare ca mărime și temperatură cu cele din propriul nostru Sistem Solar.

Rezultatul marchează un alt pas în încercarea de a afla dacă planetele care orbitează în jurul unor pitice roșii mici precum TRAPPIST-1 – cel mai comun tip de stea din galaxie – pot susține atmosferele necesare pentru a susține viața așa cum o cunoaștem noi, scrie EurekAlert.

Atmosfera planetei este extrem de subțire

„Vrem să știm dacă planetele stâncoase au sau nu atmosferă”, a declarat Sebastian Zieba, student absolvent la Institutul Max Planck pentru Astronomie din Germania și autor coordonator al rezultatelor publicate în revista Nature.

„În trecut, puteam studia cu adevărat doar planetele cu atmosfere groase, bogate în hidrogen. Cu ajutorul lui Webb putem începe în sfârșit să căutăm atmosfere dominate de oxigen, azot și dioxid de carbon.”

„TRAPPIST-1 c este interesantă pentru că este practic o planetă geamănă a lui Venus: are aproximativ aceeași dimensiune ca Venus și primește o cantitate similară de radiații de la steaua sa gazdă cu cea pe care Venus o primește de la Soare”, a explicat co-autorul Laura Kreidberg, tot de la Max Planck. „Ne-am gândit că ar putea avea o atmosferă densă de dioxid de carbon, la fel ca Venus.”

Geamănul lui Venus

TRAPPIST-1 c este una dintre cele șapte planete stâncoase care orbitează în jurul unei stele pitice roșii ultra-reci (sau pitică M), aflându-se la 40 de ani lumină de Pământ. Deși planetele sunt similare ca mărime și masă cu planetele stâncoase din Sistemul Solar interior, nu este clar dacă acestea au, de fapt, atmosfere similare.

În timpul primului miliard de ani din viața lor, piticele M emit radiații luminoase cu raze X și ultraviolete care pot îndepărta cu ușurință atmosfera unei planete tinere. În plus, este posibil să fi existat sau nu suficientă apă, dioxid de carbon și alte substanțe volatile disponibile pentru a crea atmosfere substanțiale atunci când s-au format planetele.

Pentru a răspunde la aceste întrebări, echipa a folosit MIRI (Instrumentul Webb pentru infraroșu mediu) pentru a observa sistemul TRAPPIST-1 în patru ocazii separate, în timp ce planeta se deplasa în spatele stelei, un fenomen cunoscut sub numele de eclipsă secundară. Comparând luminozitatea atunci când planeta se află în spatele stelei (doar lumina stelei) cu luminozitatea atunci când planeta se află lângă stea (lumina stelei și a planetei combinate), echipa a putut calcula cantitatea de lumină în infraroșu mediu cu lungimi de undă de 15 microni emisă pe partea de zi a planetei.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Telescopul Webb nu va mai fi singur: NASA trimite un „însoțitor” să studieze împreună Universul

Telescopul Webb a descoperit peste 700 de galaxii antice care au inundat Universul cu lumină

Webb a observat vapori de apă în atmosfera unei exoplanete cu o temperatură de până la 2.700 grade Celsius

Telescopul Webb a găsit dovezi ale unor „monștri cerești”, cu o masă de 10.000 de ori decât a Soarelui