„Flăcările eterne”. Un munte din Azerbaidjan arde de 4.000 de ani

Un munte din Azerbaidjan arde de 4.000 de ani și nici măcar ploaia sau zăpada nu l-au putut stinge vreodată.

„Acest foc arde de 4.000 de ani și nu s-a oprit niciodată. Nici măcar ploaia, zăpada sau vântul de aici (nu au reușit să-l stingă); nu se oprește niciodată din ars”, spune Aliyeva Rahila.

• Test de cultură generală. Care este diferența dintre cafea și ceai?
• Ce se întâmpla, în trecut, cu tinerii care se aruncau în apă după cruce, de Bobotează.…

Flăcări înalte dansează neliniștite pe o porțiune de 10 metri de deal, făcând o zi fierbinte și mai fierbinte. Acesta este Yanar Dag, muntele din Azerbaidjan aflat în peninsula Absheron, unde Rahila lucrează ca ghid turistic.

Fiind un efect secundar al rezervelor abundente de gaze naturale ale țării, care uneori se scurg la suprafață, Yanar Dag este unul dintre numeroasele focuri ce au apărut spontan și i-au fascinat și înspăimântat de-a lungul mileniilor pe cei care au călătorit în Azerbaidjan.

Și Marco Polo ar fi scris despre muntele arzător din Azerbaidjan

Exploratorul venețian Marco Polo a scris despre fenomenele misterioase când a trecut prin țară în secolul al XIII-lea. Iar comercianții de pe Drumul Mătăsii duceau veștile despre flăcări în timp ce călătoreau în alte țări, scrie CNN.

Acesta este motivul pentru care țara și-a câștigat supranumele de „țara focului”.

Astfel de focuri au fost cândva abundente în Azerbaidjan, dar pentru că au dus la o reducere a presiunii gazului în subteran, interferând cu extracția comercială a gazelor, majoritatea au fost stinse. Yanar Dag este unul dintre puținele exemple rămase și probabil cel mai impresionant.

La un moment dat, focurile au avut un rol cheie în vechea religie zoroastriană, care a fost fondată în Iran și a înflorit în Azerbaidjan în primul mileniu î.Hr.

Pentru zoroastrieni, focul este o legătură între oameni și lumea supranaturală și un mediu prin care pot fi dobândite înțelegerea și înțelepciunea spirituală. Focul este purificator, susține viața și este o parte vitală a rugăciunii.

În prezent, cei mai mulți călători care ajung la centrul de vizitatori Yanar Dag vin mai degrabă pentru spectacol decât pentru împlinire religioasă.

Experiența este cel mai impresionantă noaptea sau iarna. Uneori, fulgii de zăpadă se dizolvă în aer fără să atingă vreodată pământul, spune Rahila.

În ciuda vechimii pretinse a flăcărilor Yanar Dag, unii oameni susțin că muntele arzător din Azerbaidjan este posibil să fi fost aprins abia în anii 1950; focul se află la o distanță de 30 de minute de mers cu mașina spre nord, plecând din Baku. Centrul pentru vizitatori are doar o mică cafenea și nu prea există alte lucruri de vizitat în zonă.

Ce ar trebui să vizitați, muntele arzător din Azerbaidjan sau Templul de Foc?

Pentru o perspectivă mai profundă asupra istoriei venerării focului din Azerbaidjan, vizitatorii ar trebui să se îndrepte spre est de Baku, către Templul de Foc Ateshgah.

„Din cele mai vechi timpuri, ei cred că zeul (lor) este aici”, spune ghidul despre complexul pentagonal care a fost construit în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea de către coloniștii indieni din Baku.

Ritualurile de foc din acest sit datează din secolul al X-lea sau mai devreme. Numele Ateshgah provine din persană și înseamnă „casa focului”, iar piesa centrală a complexului este un altar cu o cupolă, construit pe o scurgere de gaz naturală.

O flacără naturală și veșnică a ars aici pe altarul central până în 1969, dar în zilele noastre focul este alimentat de la principala sursă de gaz a orașului Baku și este aprins doar pentru vizitatori.

Templul este asociat cu zoroastrismul, dar istoria sa este mai bine documentată ca lăcaș de cult hindus. Construit ca un han pentru călători în stil caravanserai, complexul are o curte cu ziduri înconjurată de 24 de celule și camere.

Acestea au fost folosite de pelerini, de comercianți în trecere (ale căror donații reprezentau o sursă vitală de venit) și de asceții rezidenți, dintre care unii s-au supus unor ritualuri precum întinderea pe var, purtatul de lanțuri grele sau menținerea brațului într-o singură poziție timp de ani întregi.

De la templu la muzeu

Templul a încetat să mai fie folosit drept lăcaș de cult la sfârșitul secolului al XIX-lea, într-o perioadă în care dezvoltarea câmpurilor petroliere din jur a făcut ca oamenii să se închine mai mult la bani decât la zei.

Complexul a devenit muzeu în 1975, a fost nominalizat ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 1998, iar în prezent întâmpină în jur de 15.000 de vizitatori pe an.

Vă recomandăm să citiți și:

Dr. Seuss, scriitorul care a vândut peste 650 de milioane de cărți pentru copii

Air Force One a decolat de mai multe ori decât a aterizat. Cum este posibil?

Cărți vechi și manuscrise prețioase, congelate pentru a putea fi salvate

Susan Wojcicki, vocea inovatoare din spatele celui de-al doilea cel mai vizitat site din lume