Soarele nostru ar putea fi mult mai mic decât s-a crezut, au descoperit doi astronomi

Soarele nostru ar putea să nu fie atât de mare pe cât credeau oamenii de știință. Iată ce au descoperit doi astronomi!

O echipă formată din doi astronomi a descoperit dovezi conform cărora raza Soarelui este cu câteva sutimi de procent mai mică decât au indicat analizele anterioare.

• O eroare în măsurarea supernovelor ar putea duce la rezolvarea misterului energiei întunecate
• O hartă genetică a bolii Alzheimer dezvăluie, în premieră, activitățile ascunse ale genelor

Soarele nostru ar putea fi mai mic? Deși nu par spectaculoase, cifrele îi ajută pe cercetători să capete o nouă înțelegere despre steaua ce ne încălzește planeta.

Soarele nostru ar putea fi, de fapt, mai mic

Noul studiu, care se află în prezent în proces de evaluare inter pares, se bazează pe undele sonore generate și captate în interiorul plasmei fierbinți din interiorul Soarelui, numite „p-mode” sau unde de presiune. Aceste sunete de rezonanță, ca niște sunete ale stomacului, pot sugera schimbări ale presiunii care au loc în interiorul Soarelui.

Potrivit astrofizicienilor Masao Takata, de la Universitatea din Tokyo (Japonia), și Douglas Gough, de la Universitatea Cambridge (Anglia), oscilațiile p-mode permit o vedere „mai robustă din punct de vedere dinamic” cu interiorul Soarelui, în comparație cu alte unde sonore oscilante.

Cum a fost făcută noua măsurătoare?

Pentru a înțelege ce înseamnă acest lucru, cel mai ușor este să ne imaginăm Soarele ca pe un clopoțel, dar nu unul care este lovit o singură dată, ci unul pe care oamenii de știință de la Universitatea Stanford (SUA) îl descriu ca fiind lovit în mod constant „de multe zeci de milioane de particule de nisip”. Toată această agitație seismică produce milioane de unde sonore oscilante sau „moduri”, pe care oamenii de știință le pot măsura de la distanță, scrie Science Alert.

În plus față de mișcarea de împingere și de tracțiune a undelor p (p-mode), există și oscilații care se ridică și coboară sub influența gravitației, numite g-mode, care sunt numite f-mode când au loc mai aproape de suprafața unei stele.

Pe măsură ce stelele devin mai dense, pot apărea și alte moduri care pot fi folosite pentru a descrie caracteristicile obiectului. Modurile f (f-mode) sunt deosebit de utile pentru studierea plasmei fierbinți din vâltoarea interioară a Soarelui, iar modurile p (p-mode) sunt cel mai utile pentru a deduce „armoniile sferice” ale Soarelui.

Modurile p

Acest lucru se datorează faptului că modurile p sunt generate prin fluctuații de presiune în interiorul Soarelui. Pe măsură ce aceste unde se deplasează spre exterior, ele lovesc suprafața Soarelui (fotosfera) și se reflectă înapoi, îndoindu-se pe măsură ce se deplasează prin plasma turbulentă pentru a ricoșa de o altă parte a suprafeței Soarelui. Combinarea unui număr masiv de astfel de moduri poate construi o imagine a structurii și comportamentului Soarelui.

Dar ce mod să fie ales? Modelul de referință tradițional pentru raza seismică a Soarelui se bazează pe modurile f, deoarece acestea au fost măsurate primele. Cu toate acestea, modurile f, susțin unii astronomi, nu sunt în totalitate fiabile, deoarece nu se extind până la marginea fotosferei Soarelui. În schimb, se pare că „ating” ceea ce Takata și Gough numesc o „suprafață fantomă”.

De ce este important faptul că Soarele nostru ar putea fi mai mic?

Modurile p, conform unor cercetări anterioare, se extind mai mult, deoarece sunt mai puțin susceptibile la câmpurile magnetice și la turbulența din stratul superior al zonei de convecție a Soarelui. Atunci când se bazează pe măsurători seismice ale razei Soarelui (și nu pe lumină vizibilă sau calcule termice), Takata și Gough susțin că modurile p sunt calea de urmat.

Calculele lor, utilizând doar frecvențele modurilor p, sugerează că raza fotosferică a Soarelui este cu foarte puțin mai mică decât modelul solar standard. Dar indiferent de cât de mică este diferența, astrofizicianul Emily Brunsden a spus că schimbarea modelului mai tradițional pentru a se potrivi cu astfel de descoperiri nu ar fi o chestiune mică.

Lucrarea de preprint a fost publicată pe arXiv.

Vă recomandăm să citiți și:

Robert Goddard, pionierul rachetelor moderne. „Singura barieră în calea dezvoltării umane este ignoranța, iar aceasta nu este insurmontabilă”

A fost descoperită o stea extrem de săracă în metale

Astronauții Artemis vor revoluționa fotografia pe Lună cu cea mai performantă cameră de până acum

Sonda Juno a observat săruri și substanțe organice pe Ganymede