Numele unor mari generali români, vehiculate în trădarea colonelului Sturdza. Cine sunt?

Trădarea colonelului Alexandru D. Sturdza, în Primul Război Mondial, a survenit într-un moment extrem de dificil pentru Armata Română, care se lupta cu ultimele puteri pentru a opri înaintarea trupelor Puterilor Centrale. Pentru conducătorii României, dar și pentru simplii soldați, actul de trădare a fiului unui fost premier, Dimitrie A. Sturdza, și ginere al altui prim ministru, Petre P. Carp, era de nejustificat. Alexandru Marghiloman preciza faptul că unii ofițeri români ar fi știut despre planurile de trădare ale colonelului Sturdza. Cine sunt?

La 6 februarie 1917, sub pretextul unei vizite în linia întâi a frontului, colonelul Sturdza trecea în liniile germane. Imediat, conducerea Armatei a luat măsuri de supraveghere mai atentă a ofițerilor, iar foștii colaboratori ai colonelului Sturdza au fost mutați la alte unități, fie pe front, fie în interiorul țării.

• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului
• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma

Jurnalul de operațiuni al Diviziei 8 infanterie, unitate condusă de colonelul Sturdza, avea să consemne imediat după trecerea la inamic: „Colonelul Sturdza Alexandru, fost comandant al acestei divizii, a dezertat la inamic de unde a lansat manifeste către trupe prin care le chema la inamic ca apoi să lupte contra noastră. Trupele noastre s-au purtat cu multă demnitate. S-au luat măsuri severe ca acele manifeste să nu fie citite de trupă sau de ofițeri”.

Anchetarea trădării

Rapid a fost declanșată și o anchetă, urmată de un proces în urma căruia colonelul Sturdza, împreună cu aghiotantul său, locotenentul Constantin Wachmann, au fost condamnați la moarte (în contumacie) și la degradarea militară. De asemenea, locotenent-colonelul Constantin Crăiniceanu, fiul generalului Grigore Crăiniceanu, fost ministru de Război, a fost și el condamnat la moarte și executat pentru tentativă de trecere la inamic.

Tot în urma actului de trădare, Brigada 7 mixtă a fost desființată. Unitatea formată şi comandată timp de câteva luni de colonelul Alexandru Sturdza dispărea din compunerea Armatei Române.

Generalul Alexandru Averescu a fost singurul care a simțit că acțiunile lui Sturdza sunt ciudate și l-a îndepărtat pe colonel de la conducerea unității aflată pe linia frontului.

„Dacă rămânea comandant de divizie, foarte probabil ar fi creat o stare de lucruri primejdioasă”, aprecia Averescu.

Generalii apropiați de Sturdza

Au fost însă alți generali care erau apropiați de Sturdza. Cel puțin așa a rezultat din Jurnalul pe care colonelul l-a ținut și pe care l-a pierdut în momentul dezertării la inamic.

Unul dintre aceștia era generalul Eremia Grigorescu, pe care Sturdza îl aprecia, după cum rezultă din Jurnal, ca un ofițer valoros. Grigorescu s-a grăbit să emită un ordin de zi în care blama fapta colegului său de arme. „Pentru el și toți de felul lui, scria generalul Grigorescu, care au căzut sau vor cădea în această ispită, chiar spânzurătoarea – pe lângă rușinea lumei şi blestemul unei întregi naţiuni – va fi prea mică”.

Din anchetele ce au urmat reiese faptul că unii ofițeri au părut să fie la curent cu intențiile lui Sturdza, facilitându-i indirect soluția aleasă. Generalii Christescu şi Grigorescu, așa cum se poate observa în Jurnal, au fost persoane apropiate, colonelul Sturdza discutând des cu ei diverse probleme, opiniile lor fiind apropiate în unele privințe.

„Cu o seară înainte de a trece la inamic, Sturdza s-a întâlnit cu generalul Grigorescu şi a lăsat să se înțeleagă că este dispus la un gest extrem. Să nu fi bănuit cei doi valoroși generali ce intenții are Sturdza, din moment ce îi cunoșteau opiniile, dar şi unele decizii ciudate de până atunci? La această întrebare nu se poate da un răspuns cât de cât sigur. Cert este că ei nu au atras atenția autorităților superioare asupra unor concepții şi atitudini ale colonelului Sturdza şi au lăsat lucrurile să-și urmeze cursul.

Speculând, se poate presupune că au așteptat să vadă cum evoluează lucrurile pentru a lua apoi o decizie. Rapida și justa reacție a generalului Grigorescu, materializată prin ordinul de zi citat, mai poate avea şi semnificația că dorea să arate că nu era amestecat în acțiune, pe care o și condamna de altfel cu severitate”, consideră reputatul istoric militar Petre Otu.

Cazul generalului Christescu

Un alt apropiat al colonelului Sturdza a fost generalul Constantin Christescu. Contactele directe pe care generalul Christescu le-a avut cu acesta și, mai ales, aprecierile nefavorabile la adresa regelui Ferdinand, pe care Sturdza le consemnase în Jurnal, citit ulterior de Ferdinand, nu au picat deloc bine la Curtea Regală.

În plus, în actele găsite la ordonanța lui Sturdza figura și o scrisoare a generalului Christescu, în care acesta consemna diverse neajunsuri ale Armatei Române şi păreri puțin măgulitoare la adresa suveranului.

Apropiat de colonelul Sturza a fost și generalul Alexandru Gorski, dar și alți ofițeri de rang inferior, precum locotenent-colonelul Grigore Vasilescu, căpitanul Bâlșan, etc.

Un semn de întrebare asupra amplorii acțiunii lui Sturdza

Informația că unii ofițeri ar fi ştiut despre planurile lui Sturdza a fost consemnată de Alexandru Marghiloman în memoriile sale, sursa fiind locotenentul Wachmann, care i-a mărturisit acest fapt în vara anului 1917, dar a refuzat să dea nume.

„Coroborate, toate aceste întâmplări ridică un semn de întrebare asupra amplorii acțiunii lui Sturdza, ceea ce poate indica faptul că autoritățile politice și militare au localizat cazul, nedorind extinderea anchetei, ceea ce ar fi amplificat nemulțumirile şi aşa mari ale corpului ofițeresc”, concluzionează istoricul Petre Otu.

Vă recomandăm să citiți și:

Ionel Brătianu, regele neîncoronat care a condus România din umbră şi s-a iubit cu nora lui Cuza şi cu Regina Maria

Cum a intoxicat propaganda nazistă România

Controversa din jurul asasinării lui Kennedy. Cine l-a vrut mort şi ce rol are teoria lui Pacepa?

Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar mediocru şi i-a rezistat lui Hitler