Intrarea Armatei Române în Basarabia și propaganda bolșevică

Revoluția bolșevică a aruncat și Basarabia în haos. Dacă pe frontul românesc, Armata Română a putut într-o bună măsură să limiteze jafurile și dezordinile provocate de bolșevici, nu același lucru s-a întâmplat în Basarabia. Sfatul Țării de la Chișinău, organul legislativ ce a proclamat înființarea unei Republici Democratice Federative Moldovene, era lipsit de instrumente care să țină piept anarhiei bolșevice. Mai mult, bolșevicii se pregăteau să înlăture Sfatul Țării pentru a deține monopolul conducerii la Chișinău.

Singurul sprijin la care putea apela Sfatul Țării de la Chișinău pentru a ține piept bolșevicilor era reprezentat de guvernul României. De aceea, emisari ai Sfatului Țării, în frunte cu  Ion Pelivan, s-au deplasat la Iași pentru a cere disperați ajutorul României.

• Un peisaj antic dezvăluie rămășițele oamenilor care au trăit acum 100.000 de ani
• Titanic, dincolo de mit. 10 lucruri neştiute despre cea mai cunoscută tragedie maritimă din istorie

Dar nici România nu se găsea într-o situație prea comodă. Tocmai încheiase un armistițiu cu Puterile Centrale, iar o posibilă intervenție peste Prut a Armatei Române putea fi folosită drept pretext de Germania pentru denunțarea armistițiului. Însă, situația de la Chișinău era mult prea gravă pentru ca executivul condus de Ionel Brătianu să nu intervină pentru oprirea jafurilor și violențelor întreprinse de bolșevici.

Pregătiri pentru trecerea Prutului

Generalul Ernest Broșteanu a fost numit comandantul trupelor române care urmau să treacă Prutul pentru a înlătură amenințarea bolșevică dintre Prut și Nistru.

„Bineînțeles, ca să salvăm aparențele, am însărcinat pe generalul Prezan (șeful Marelui Cartier General al Armatei Române, n.r.) să dea un manifest, prin care să arate basarabenilor că nu venim nici în cucerire, nici pentru a răpi populației pământul şi roadele revoluției, ci pentru a restabili ordinea şi a o pune la adăpostul jafurilor de care sufereau cu toții.

Manifestul insista deopotrivă asupra caracterului trecător al intervenţiei noastre militare şi asupra faptului că treceam Prutul în urma rugăminții formale a comandamentului rusesc (Scerebacev, conducătorul trupelor ruse de pe frontul din România, n.r.).

În același timp, Inculeț (președintele Sfatului Țării de la Chișinău, n.r.) a cerut aliaților, prin d’Albiat şi Sarret, ca şi ei să certifice basarabenilor că armatele române vor respecta cuceririle revoluției rusești şi că trec Prutul numai pentru a restabili ordinea. Aliaţii au dat formal populației basarabene asigurările cerute”, își aducea aminte I.G. Duca, ministru al Instrucțiuni Publice și Cultelor în guvernul condus de Ionel Brătianu.

Propaganda bolșevică

De ce a întreprins guvernul României toate aceste măsuri? În Basarabia, bolșevicii duceau o campanie extrem de activă de influențare a populației împotriva României.

„Aceste precauțiuni stilistice erau cu atât mai necesare, cu cât de mai multă vreme bolșevicii duceau în Basarabia o campanie împotriva noastră şi prezentau România populației de acolo, cu desăvârșire necunoscătoare de adevăr, ca oligarhie care vrea să reintroducă între Prut şi Nistru un regim de teroare şi de reacțiune. În bună parte, această propagandă prinsese, manevra trebuia deci neapărat dejucată”, mai nota I.G .Duca.

Cum a fost primită Armata Română în Basarabia?

Imediat după ce a pătruns în Basarabia în ianuarie 1918, bolșevicii au început să fugă din fața Armatei Române, iar populația i-a întimpinat cu bucurie pe soldații români. Pe de altă parte, la Iași, unde se afla refugiat guvernul român, intrarea Armatei Române în Basarabia a fost percepută altfel.

„De altfel, de îndată ce soldații noștri (români, n.r.) au apărut, bolșevicii au luat-o pretutindeni la fugă şi populația şi-a manifestat bucuria că a scăpat de nesiguranța în care trăia.

Generalul Boroșteanu a intrat în Chișinău în mijlocul unui mare entuziasm, ca un adevărat salvator. Firește au mai trebuit câteva săptămâni pentru ca trupele noastre să ocupe întreg teritoriul Basarabiei și, din anumite consideraţiuni politice (…), au trecut două luni până când Unirea să fie oficial proclamată, dar în realitate, din momentul acela, ea era un fapt îndeplinit şi ca atare l-am considerat la Iași.

Nu am nevoie să spun cât de fericiți am fost şi ce mângâiere a reprezentat această Unire pentru noi toți în acele zile de cumplită grijă şi de chinuitoare nesiguranță. Orice trebuia să ne aducă ceasul de mâine, deocamdată Basarabia era iarăși a noastră”, mai consemnează Duca.

O reparație istorică

Tot I.G. Duca a ținut să precizeze faptul că cei care erau cu adevărat exponenții mișcării naționale din Basarabia erau mai puțin cunoscuți la Iași, dar descompunerea imperiului rus aducea în 1918, după 106 ani, Basarabia înapoi la neamul românesc.

„La drept vorbind, aceste fapte se petrecuseră fără să avem prea mult contact cu exponenții mișcării naţionale din Basarabia. Personal, cunoscusem pe Pelivan, pe Tantu şi pe alți câțiva de mai puțină însemnătate, pe toți cei ce jucau însă la Chișinău un rol precumpănitor îi știam numai din nume.

Inculeț, Ciugureanu, Erhan, Catelly, Cristi nu au venit la Iaşi decât mai târziu şi, de altfel, nu știau despre noi mai mult decât știam noi despre ei. Logica atotputernică a evenimentelor ce decurgeau din descompunerea Împărăției cotropitoare a Romanovilor dădea după 106 ani neamului românesc, pe nedrept sfâșiat la granițele lui răsăritene, reparaţia istorică ce i se cuvenea”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum s-a ajuns la intervenția Armatei Române în Basarabia

Henri Berthelot: În afara diviziilor din munți, nu a mai rămas nimic din Armata Română

„Tăchiţă gură de aur”, unul dintre marii oratori ai României pe care Ion C. Brătianu nu-l putea suferi

Ionel Brătianu: „Azi, țara îi socotește pe ruși ca pe cei mai mari dușmani ai noștri”